O primă dovadă a afirmaţiilor marilor învăţători şi duhovnici ai ortodoxiei în acest sens este răspîndirea vertiginoasă a ereziilor şi sectelor aşa-zis „creştine”. Explicaţia este simplă Biserica întotdeauna a fost „o turmă – un singur păstor” ( Iezechiel 34). Sectele sînt acelea care vor să fărîmiţeze această unitate. Din latină “seco, secare, secui, sectus” înseamnă a divide, a despărţi, a detaşa. Aceeaşi explicaţie îl are şi numele “diavol” – a despărţi, a divide. Diavolul care este originea tuturor neînţelegerilor, fărîmiţărilor şi schismelor este pus în capul listei celor care încearcă să distrugă Biserica.
Sfîntul Nicolae Velimirovici care era un neîmpăcat luptător contra oricăror secte, erezii şi curente “inovatoare” (cum ar fi cele care insistau spre schimbarea calendarului din cel iulian în cel gregorian, sau autodeterminarea bisericească după naţionalitate – erezia filetismului) ne dă un răspuns şi în privinţa acestei chestiuni:
„Eşti gata să părăseşti credinţa părinţilor tăi şi să te înscrii la sectari. De ce ? Fiindcă, zici tu, ei dau cărţi fără plată, ba încă şi ajutor bănesc. Dar cum de nu te întrebi tu, drinean (locuitor al unei regiuni din fosta Iugoslavie) ager la minte: „Pe cheltuiala cui tipăresc ei cărţile „gratuite”, şi ai cui bani îi dau sectanţii ?” Dau din avutul lor sau din avut străin? Este limpede că nu dau din avutul lor, fiindcă şi ei primesc plată din străinătate. Este limpede că ei cumpără sufletele cu bani străini. Şi se ştie că pentru orice suflet cumpărat astfel ei dobîndesc o anume plată de la stăpînii lor. Aşadar, ceea ce dau ei nu dau în numele lui Hristos, ci pentru profitul lor personal. Au luat credinţa şi fac comerţ cu ea, iar tu eşti gata să devii marfă în acest comerţ. Voievodul Anta putea să capete aur cît voia de la turci, numai să fi predat Lozniţa şi să îşi fi trădat poporul. El însă n-a dat „credinţa (vera) pentru o cină (vecera), nici cinstea (poştenie) pentru o friptură (pecenie)”. Şi nici unul dintre slăviţii tăi strămoşi nu a făcut ca Esau, care pentru o mîncare şi-a vîndut dreptul său de întîi-născut, ci toţi, la fel ca Moise, au vrut mai bine a pătimi cu poporul lui Dumnezeu decît a avea dulceaţa trecătoare a păcatului, mai mare bogăţie socotind a fi ocara lui Hristos decît vistieriile Egiptului (Evr. 11, 25-26; 12, 16). Să ştii că dintotdeauna ereticii şi apostaţii au avut această metodă: să pară mai milostivi decît dreptcredincioşii. Şi împăratul Iulian Apostatul, care a căzut de la credinţa în Hristos şi s-a întors la idolatrie, împărţea milostenie în toate părţile, lăudîndu-se că el este mai milostiv decît creştinii. însă creştinii adevăraţi nu voiau să primească milostenie de la el, socotind-o spurcată. Îndatorirea tuturor creştinilor adevăraţi este să fie mai milostivi decît ceilalţi oameni şi să nu îngăduie ca în această privinţă să fie întrecuţi de eterodocşi şi de eretici. Aceia dau noroi (blato) ca să ia aur (zlato), dau trup şi în schimb iau din suflet; prin cărticelele gratuite clatină conştiinţele; prin bani fac dezbinare în popor, despărţindu-i pe unii de fraţii lor cei de o credinţă.
Iar tu păzeşte-te şi fereşte-te, fereşte sufletul tău de cei ce vin ca nişte miei iar pe dinăuntru sînt lupi răpitori.”
Preluare din Sfîntul Nicolae Velimirovici,
Răspunsuri la întrebări ale lumii de azi,
Vol. 2, Ed. Sophia-Press, Bucureşti, 2003
Răspunsuri la întrebări ale lumii de azi,
Vol. 2, Ed. Sophia-Press, Bucureşti, 2003
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu