„ VOI ZIDI BISERICA MEA ŞI PORŢILE IADULUI NU O VOR BIRUI ” – III

Tehnologiile informaţionale: pro şi contra

Evenimentele petrecute în ţară începînd cu ziua de dumincă, 5 noiembrie 2006, ne demonstrează, a cîta oară, că deşi trăim într-o epocă informaţiilor, tehnologiile informaţionale nu contribuie cu nimic la o edificare spirituală a lumii. Aceste tehnologii ar putea fi folosite cu uşurinţă asupra unor scopuri nobile, dar, din păcate, nu este aşa. Ele sînt folosite pe post de arme îndreptate împotriva libertăţilor umane.

Imaginile video ale aşa zisei „busculade” transmise pe posturile TV au creat o şi mai mare confuzie care a degenerat într-un adevărat atac asupra Bisericii Ortodoxe în întregime. Acestea surprind doar nişte momente aparte şi nicidecum nu pot demonstra în întregime justeţea sau falsul unor afirmaţii ulterioare. De pildă, comentînd cele întîmplate, unele publicaţii fac următoarele afirmaţii: „PS Petru Musteaţă …au bătut …copii şi femei … pe portarul bisericii, căruia i-au strîns mîna în poartă, … a bătut preoteasa, a lovit în cap, cu toiagul episcopal. …călcînd peste oameni…. Agresorii l-au trîntit la podea în altarul bisericii pe parohul Ioan Porcevschi … au prădat altarul, …au devastat întreaga biserică şi i-au somat pe enoriaşi să părăsească biserica. Protoiereul Ioan Mutu, a fost şi el bătut pînă la sînge”.

„VOI ZIDI BISERICA MEA ŞI PORŢILE IADULUI NU O VOR BIRUI ” – II

S-au dat numai note informative, aprecieri şi acuzaţii dar soluţiile incă lipsesc

În cele aproape două săptămîni trecute de după evenimentele din biserica „Sfîntul Alexandru Nevskii” din Ungheni am reuşit să adun mai mult de o sută de pagini cu date aprecieri şi comentarii referitor la cele ce au avut loc acolo. Sigur că această cantitate de informaţii nu reprezintă nici pe departe tot volumul de ştiri difuzate pe canalele mass-media. Mai există şi posturile radio, TV şi publicaţii care nu au ediţii electronice. Putem spune, pe bună dreptate, că această „busculadă” a fost ştirea cea mai mediatizată în bucata aceasta de lună la noi în ţară.

„ … VOI ZIDI BISERICA MEA ŞI PORŢILE IADULUI NU O VOR BIRUI ” – I

Premise şi instrumentări

Ecourile evenimentelor petrecute în incinta Bisericii „Sf. Alexandru Nevskii” din Ungheni au depăşit cu mult graniţele Republicii Moldova. Astfel, atît în Federaţia Rusă, cît şi în România se pot remarca pe lîngă notele informative, mai mult sau mai puţin veridice, reacţii identice referitor la situaţia religios-morală din interiorul Mitropoliei Moldovei.

Ce este caracteristic analizei efectuate din ambele părţi, lăsînd la o parte toate divergenţele de ordin politic, este atacul concertat nu atît asupra instituţiei religioase reprezentată de Mitropolia Moldovei, cît mai ales asupra trupului Bisericii Ortodoxe în totalitate reprezentat de comunitatea de creştini ortodocşi din Moldova.

DEMONII EXISTĂ!

La modă, în ultimul timp, este de a vorbi despre fenomene paranormale, vampiri, apariţii ciudate, dispariţii, fenomene ciudate şi inexplicabile unui om de rînd. Tocmai pe aceştia am hotărît să îi întrebăm spre a vedea ce cred şi ce simt atunci cînd în preajmă se vorbeşte despre demoni, diavoli, vampiri sau alte multe lucruri ce ţin de domeniul ocultismului. De cele mai multe ori oamenii din societatea post comunistă din neglijenţă uită că acestea au fost explicate, amănunţit, pe parcurs de secole de Biserica Ortodoxă. Lumea, însă, înclina să asculte mai mult de tot felul de „specialişti” în domeniu (încurajaţi fiind de mass-media: vezi astrologia) numai nu de glasul Bisericii.

PĂCATUL ÎN CONCEPŢIA MOLDOVENILOR

Mereu, de la o discuţie la alta şi de la un eveniment la altul oamenii folosesc în vorbire cuvîntul „păcat”. Trecînd peste secole de istorie acesta, însă, nu şi-a pierdut din actualitate. Ba din contra, mediile de informare din ţară şi străinătate încercă şi în unele cazuri chiar reuşesc să schimbe sensul original al acestui cuvînt. Lumea este incontinuu asaltată de aceste materiale prin care păcatul este banalizat şi chiar interpretat ca valoare, atît cuvîntul cît şi fapta. Scopul final este îndepărtarea, inclusiv prin această metodă, a omului de Dumnezeu. Dar în pofida tuturor greutăţilor conaţionalii noştri mai păstrează vie credinţa strămoşească.

Ce spun oamenii simpli?

Pentru a afla ce înţeleg modovenii prin noţiunea de „păcat” am decis să trec prin Chişinău şi să-i întreb exact acest lucru. Iată ce am constatat:

În majoritatea cazurilor oamenii, din cauza grijilor cotidiene, nici nu şi au pus problema păcatului. Aproape toţi rămîn pe moment dezorientaţi. Ei recunosc doar acele caracteristici care le-au fost transmise de părinţi sau rudenii. Oricum aceştia simt dacă au procedat, într-un fel, nu tocmai bine.