La modă, în ultimul timp, este de a vorbi despre fenomene paranormale, vampiri, apariţii ciudate, dispariţii, fenomene ciudate şi inexplicabile unui om de rînd. Tocmai pe aceştia am hotărît să îi întrebăm spre a vedea ce cred şi ce simt atunci cînd în preajmă se vorbeşte despre demoni, diavoli, vampiri sau alte multe lucruri ce ţin de domeniul ocultismului. De cele mai multe ori oamenii din societatea post comunistă din neglijenţă uită că acestea au fost explicate, amănunţit, pe parcurs de secole de Biserica Ortodoxă. Lumea, însă, înclina să asculte mai mult de tot felul de „specialişti” în domeniu (încurajaţi fiind de mass-media: vezi astrologia) numai nu de glasul Bisericii.
Am adresat mai multor oameni din oraş cîte o intrebare referitor la cum percep aceştia noţiunea de demon şi iată răspunsurile pe care le-am primit:
Victor, pictor marinist: „Este o energie negativă, nu mă ocup cu aşa ceva, iată acolo (arată înspre un tablou) este o pictură de Caravagio,este o copie, sunt pictori pictează şi aşa ceva, este şi realizatorul acolo dar nu ştiu cine o să cumpere, trebue să fii un prost să atîrni aşa tablouri în casă.”
Doamna Eugenia, realizator: „Cînd vorbeşte cineva în prezenţa mea de demoni mi se face straşnic, nu îmi place.”
Oxana, studentă la Unversitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Jurnalism: „Este antipodul sfîntului. este de fapt inaccesibil nouă, dar este ceva real, produce energie negativă. Dacă e să fim obiectivi atunci putem zice că aşa ceva nu există.”
Ecaterina, studentă a Unversităţii de Stat din Moldova, Catedra de Psihologie: „Este o energie negativă. Dacă vrem să nu ne afecteze mai bine să ne gîndim că aşa ceva este foarte departe de noi.
Dina Blajin, profesoară la liceul „Gh. Asachi”: “Este ceva real şi se vede cum acţionează: relaţiile între oameni, răutatea, invidia. Este o persoană reală care acţionează cîteodată şi indirect de pildă împinge pe om la beţie, intră în mintea omului.”
Tatiana, studentă la Colegiul de Ecologie: „Este un duh. Sunt diferite concepţii despre acestea, este o energie sau un suflet, nu sunt sigură.”
Colaboratoare la publicaţia „Comunistul” (nu a dorit să se prezinte): „Cred în dumnezeul din mine însumi.”
Poliţist (nu a dorit să se prezinte): „Forţele răului.”
Zinaida Ursu, colaborator la Biblioteca pentru copii „Ion Creangă”:”: „Sunt diferite nuanţe folosite în expresii pozitive de exemplu: „îi dat dracului” – om foarte deştept, sau „ochiul dracului” dacă s-a uitat rău. Dacă luăm în mod direct este aşa cum înţelegem noi înseamnă un om care are o verticalitate negativă. Lumea zice „e cuprins de dracu”. Personal cred că reflectă faptele pe care le-a făcut cîndva omul. Noi suntem exponenţii şi dacă facem o faptă rea înseamnă că suntem ai lui. Eu cred că este o energie a noastră. Totuşi fiecare avem un înger păzitor prin care avem şansa de a ne salva.”
Svetlana şi Ana, Svetlana şi Ana, eleve în casa a VIII-a la liceul „Ion Creangă: „Semnifică pentru mine un haos, este ceva rău. Cînd cineva se uită cu ură simţi că acesta nu-i de la Dumnezeu.”
Eugen, secretar PPCD: „Si Biblia ne spune: a fost aruncat din cer pentru că se simţea mai mare ca Dumnezeu. Diavolul este ceva care te împinge la păcat. Este o personalitate.”
Alexandru Cozmescu, scriitor: „Pentru mine înseamnă o porţiune din inconştientul colectiv. O porţiune care a fost sau divinizată de către unii în cazul îngerilor sau demonizată în cazul diavolului. Noţiunile de îngeri şi de demoni sunt universale. Eu sunt adeptul unei tipologii stabilite de Jung.”
Johnny Nastas, doctor conferenţiar, şeful catedrei de istorie, Universitatea „Ion Creangă”din Chişinău: „La prima vedere, omul foloseşte aceşti termeni pentru a se răsufla, pentru a se răzbuna. Să-i fie la un moment dat mai bine în legătură cu faptul că este presat sau este stresat. Dar lumea totuşi foloseşte termenii chiar cu un context pozitiv fără ca să-şi dea seama că are de-a face cu fiinţe neexistente dar omul le foloseşte eronat. Ei sunt nişte eroi negativi.”
Varvara Buzila, cercetator stiintific superior, doctor în filologie, specialist în problemele etnografiei si etnologiei, director ştiinţific al Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău: „N-ar trebui să mă prnunţ, pentru că sunt un cercetător şi ca un cercetător al culturii naţionale vreau să ştiu totul: ce cred oamenii despre cele existente şi cele inexistente şi dacă cele existente, cele palpabile, cele vizibile au fost cele dintîi studiate pentru că ele pot fi oricînd verificate apoi cele plăsmuite de mintea omului himerele adică imaginarul uman – astea cel mai tîrziu au intrat în sfera cercetării şi ele mult mai greu decît în primul domeniu se lasă cercetate pentru că este atît de subiectiv şi de greu de controlat şi de verificat încît pe cît este de atractiv pe atît este de greu de cunoscut, stăpînit şi de ce nu de modelat dacă este posibil.
Cunosc foarte multe lucruri şi nu pot să cred în nimic pentru că însăşi condiţia de cercetător mă impune să nu cred şi am reţinut din capul locului cînd am început să mă documentez două lucruri: 1 să te detaşezi în totalitate de ceeea ce studiezi penru ca să nu te afecteze, 2 care rezultă din prima, lucrurile au putere atîta timp cît crezi întrînsele în momentul cînd nu crezi ele nu mai au putere. Însăşi obiectul ca atare nu are putere, imaginea pe care el o generează, semnificaţiile pe care le comportă în minţile şi închipuirea noastră este partea care ne manevrează şi ne influenţează cel mai tare. Ştiind aceste lucruri am încercat să mă interesez ce crede lumea fără să mă implic prea tare şi am făcut dosare foarte multe. Unii cercetători din sfera noastră nu au rezistat. Sub presiunea celor studiate şi celor adunate nu au rezistat greutăţii enorme şi s-au frînt.
La începutul lui februarie Ianka Crupp un bun cercetător bielorus a scris mai multe cărţi despre magie şi de curînd îi apăruse încă una dar nu era de loc fericit ba din potrivă în momentul cînd în cele din urmă am ajuns şi eu la dînsul el nu a vrut să vorbească iar ulterior colegii mi-au explicat de ce. În ultimul timp în viaţa lui de familie se întîmplau multe lucruri dureroase: a avut morţi, şi la un moment dat el a început să creadă că este pedepsit pentru că s-a implicat în sfera de cercetare în zona în care puterile acestea ca şi cum ar opera. Nu ştiu dacă un cercetător poate să rămînă obiectiv pînă la urmă. Acum observ că în ultimii 15 ani că în societatea noastră capătă o influenţă tot mai mare şi mai mare sfera aceasta a ocultismului. Oamenii cred în fel de fel de superstiţii. Este ciudat că pînă şi oamenii cu facultate sunt antrenaţi în această lume a ocultismului şi se vede cum societatea este influenţată în toate structurile ei. Ţin să vă sun că nu este un joc. Cineva speculează pe ceea ce devine acum o fobie socială şi cineva face averi iar altcineva împrăştie bugetul familiei pe nişte lucruri care de fapt sunt nişte excrocherii. Eu nu cred în sensul acela profan al existenţei acestui spirit pentru că nu dau voie să afecteze sfera în care gîndesc şi lucrez. Nu ştiu dacă cineva luptă cu aceste himere sau dimpotrivă le face şi mai prezente în existenţa noastră.”
BISERICA NE REAMINTEŞTE:
Deşi rolul activităţii demonice este, în zilele noastre, dacă nu ignorat, măcar subestimat de mulţi oameni, inclusiv din rîndul creştinilor (în ciuda numeroaselor referiri care se fac despre ei în Sf. Scriptură, texte de uz bisericesc, scrieri ale Sfinţilor Părinţi,), cazurile de boli mintale de origine demonică sunt din ce în ce mai frecvente.
Această boală nu poate fi redusă doar la o cauză mecanică, pur fiziologică. Ea se datorează instalării duhurilor rele, atunci când omul nu mai este protejat de puterea Duhului Sfînt. Cel mai adesea apar astfel de tulburări în urma unei neglijenţe spirituale.
Dacă creştinul îşi întoarce o clipă faţa de la harul care constituie un fel de zid de apărare împrejurul sufletului său, el devine vulnerabil puterii diavolului, care, profitînd de slăbiciune, poate să se introducă în citadela sufletului şi să semene acolo tulburare, care se poate manifesta în moduri şi grade diferite.
Anumiţi bolnavi mintali evocă în relatările lor prezenţa în ei, măcar în anumite momente, a unei forţe străine care-i împinge, împotriva propriei voinţe, la anumite gînduri, cuvinte, acţiuni, iar unii dintre ei prezintă ca pe o entitate demonică această forţă care le dictează, faţă de ei înşişi sau de ceilalţi, comportări foarte clar negative, care pot să meargă până la crimă sau la sinucidere.
Dacă omul şi-a întors voinţa de la lucrarea voii lui Dumnezeu, nu mai e nevoie ca demonii să recurgă la medierea trupului ca să tulbure sufletul; ei pot pătrunde direct acolo, pentru că harul nu mai locuieşte sufletul, şi pot să ajungă până la a-l poseda.
Sfîntul Diadoh al Foticeei scria: “Jalea care apare atunci cînd Dumnezeu se depărtează, dă pe mîna demonilor ca pe un prizonier sufletul pe care Dumnezeu refuză să-l stăpînească”.
Iar Sfîntul Ioan Casian precizează: “S-a observat, duhurile necurate nu pot intra în cei pe care sînt pe cale să-i posede decît făcîndu-se stăpîne în prealabil pe duhul şi pe gîndurile lor. Ele încep prin a-i lipsi de teamă şi de gîndul de Dumnezeu şi de meditaţia duhovnicească; apoi, atunci cînd îi văd dezarmaţi de ajutorul şi de protecţia divină, ele se precipită ca asupra unei prăzi de acum înainte uşor de subjugat, pentru a-şi stabili acolo sălaşul lor, ca într-o posesiune care le e abandonată”.
Atunci cînd ia în posesie un suflet, diavolul se manifestă cu cea mai mare violenţă, provocînd adesea în el o stare de nebunie, datorită lipsei de raţiune, pentru ca de atunci înainte să nu-şi mai poată reveni.
Permanent, trebuie să avem în inima noastră cuvintele Domnului: „fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu