Tehnologiile informaţionale: pro şi contra
Evenimentele petrecute în ţară începînd cu ziua de dumincă, 5 noiembrie 2006, ne demonstrează, a cîta oară, că deşi trăim într-o epocă informaţiilor, tehnologiile informaţionale nu contribuie cu nimic la o edificare spirituală a lumii. Aceste tehnologii ar putea fi folosite cu uşurinţă asupra unor scopuri nobile, dar, din păcate, nu este aşa. Ele sînt folosite pe post de arme îndreptate împotriva libertăţilor umane.
Imaginile video ale aşa zisei „busculade” transmise pe posturile TV au creat o şi mai mare confuzie care a degenerat într-un adevărat atac asupra Bisericii Ortodoxe în întregime. Acestea surprind doar nişte momente aparte şi nicidecum nu pot demonstra în întregime justeţea sau falsul unor afirmaţii ulterioare. De pildă, comentînd cele întîmplate, unele publicaţii fac următoarele afirmaţii: „PS Petru Musteaţă …au bătut …copii şi femei … pe portarul bisericii, căruia i-au strîns mîna în poartă, … a bătut preoteasa, a lovit în cap, cu toiagul episcopal. …călcînd peste oameni…. Agresorii l-au trîntit la podea în altarul bisericii pe parohul Ioan Porcevschi … au prădat altarul, …au devastat întreaga biserică şi i-au somat pe enoriaşi să părăsească biserica. Protoiereul Ioan Mutu, a fost şi el bătut pînă la sînge”.
Evenimentele petrecute în ţară începînd cu ziua de dumincă, 5 noiembrie 2006, ne demonstrează, a cîta oară, că deşi trăim într-o epocă informaţiilor, tehnologiile informaţionale nu contribuie cu nimic la o edificare spirituală a lumii. Aceste tehnologii ar putea fi folosite cu uşurinţă asupra unor scopuri nobile, dar, din păcate, nu este aşa. Ele sînt folosite pe post de arme îndreptate împotriva libertăţilor umane.
Imaginile video ale aşa zisei „busculade” transmise pe posturile TV au creat o şi mai mare confuzie care a degenerat într-un adevărat atac asupra Bisericii Ortodoxe în întregime. Acestea surprind doar nişte momente aparte şi nicidecum nu pot demonstra în întregime justeţea sau falsul unor afirmaţii ulterioare. De pildă, comentînd cele întîmplate, unele publicaţii fac următoarele afirmaţii: „PS Petru Musteaţă …au bătut …copii şi femei … pe portarul bisericii, căruia i-au strîns mîna în poartă, … a bătut preoteasa, a lovit în cap, cu toiagul episcopal. …călcînd peste oameni…. Agresorii l-au trîntit la podea în altarul bisericii pe parohul Ioan Porcevschi … au prădat altarul, …au devastat întreaga biserică şi i-au somat pe enoriaşi să părăsească biserica. Protoiereul Ioan Mutu, a fost şi el bătut pînă la sînge”.
Nici una din aceste afirmaţii nu are temei din punct de vedere al imaginilor video difuzate la posturile TV. Unii ar putea zice că aceste lucruri nu au vrut să fi filmat de la început şi că echipele TV au venit mult mai tîrziu. În acest caz ar fi trebuit să se reflectate măcar momentele în care se încearcă o aplanare a diferendului însă în toată informaţia prezentată de mass-media nici nu se schiţează vreo încercare de remediere a situaţiei. Ba din contră, în presă se conturează un „nou război intraconfesional” care a fost generat de „complotul de duminică”. „Buna “intelegere” dintre biserica si putere fac tot mai evidenta transformarea bisericii intr-un mediu corporativ de afaceri, intransparent si corupt ca si tot mediul de afaceri controlat de clasa politica de la noi.” Astfel se accentuează „starea de degradare a bisericii”, iar despre preoţi se zice că „lumea se uita la ei ca la niste manechine vii” .
Cu o astfel de prezentare a subiectului nici nu este de mirare de ce situaţia pe zi ce trece, în ţară, devine tot mai gravă. În presă, cu ajutorul nemijlocit al tehnologiilor informaţionale, se comit erori tot mai mari şi mai profunde în privinţa situaţiei religios-morale reale. Acest lucru este pe deplin înţeles. Cercurile de influenţă din Moldova nu au nici un interes să prezinte populaţia din spaţiul est-prutean a fi mai mult de 80% alcătuită din români basarabeni şi mai mult de 93% creştin-ortodocşi.
Scopul acestor voalări subtile este clar: distrugerea conştiinţei naţionale a poporului băştinaş şi subjugarea acestuia unor interese ocultate. Se ştie doar că înaintaşii noştri, timp de secole, numai printr-o credinţă fermă au putut să reziste atacurilor păgîne din exterior. Credinţa îi făcea şi îi face în continuare pe oameni mai puternici. Mai mulţi oameni credincioşi reprezintă deja o forţă – o ţară de oameni credincioşi, însă, nu o poate înrobi şi învinge nimeni. Acest fapt ni l-a demonstrat timp de o jumătate de secol Ştefan cel Mare. Anume pentru acest lucru Biserica Ortodoxă îl cinsteşte ca pe un „Drept-credincios Voievod”.
Deşi se fac o mulţime de studii sociologice, în cadrul acestora nu este abordat mai amănunţit în nici un caz aspectul religios-moral. Nu se face niciodată referinţă la studiul unor probleme care ţin de natură, în primul rînd, spirituală cum ar fi: creşterea explozivă a violenţei, problema libertinajului, alterarea valorilor tradiţionale etc Sondajele de opinie pot scoate la iveală adevăratele probleme, amploarea lor şi eventualele soluţii de rezolvare a acestora – lucru se pare că nedorit de unii decidenţi din ierarhia puterii.
Cercetări, bineînţeles, se fac, dar finanţatorii acestora – fundaţiile şi organizaţiile străine – în afară de climatul investiţional nu vor să contribuie la nimic mai mult. Aceştia fac numai nişte constatări şi observaţii cărora le atribuie soluţii ce agravează şi aşa situaţia. 17 ani de la căderea imperiului sovietic cred că sînt destui pentru a ne crea o părere în acest sens.
Cu ajutorul tehnologiilor informaţionale la moment se duce o politică subversivă de studiu calitativ al maselor, de testare a rezistenţei la diferiţi factori de mediu şi control total asupra fiecărui individ în parte. Aceste lucruri se fac sub sloganul implementării unor tehnici care, ipotetic vorbind, vor simplifica şi vor securiza lucrul şi profitul fiecărui om. O simplă analiză a acestor date ne duce la concluzia că nu are nici o legătură controlul asupra oamenilor şi eventualele cîştiguri cu eradicarea neajunsurilor ce ţin de climatul religios-moral din ţară, dacă putem spune astfel.
Un exemplu actual
Exemplele elocvente ar fi multe. Noi ne vom opri numai asupra unuia dintre cele mai importante care sînt implementate tacit de factorii decizionali din ţară şi care nu sînt luaţi în seamă de mass-media.
Ministerul Dezvoltării Informaţionale (MDI), de mai mult timp, aplică cu succes, în ţara noastră, un plan de centralizare informaţională a tuturor domeniilor sociale. Cu alte cuvinte MDI este în proces de creare a unei baze de date unice care ar cuprinde toate datele referitor la viaţa publică şi intimă a fiecărui om din spaţiul pruto-nistrean. Orice cetăţean al Republicii Moldova are, deja, la MDI un dosar („file” – document) ce conţine evidenţa activităţii şi datele personale ale acestuia. Deşi nu ar trebui să fie un secret foarte puţini ştiu lucrul acesta. În bazele de date ale MDI se înregistrează:
evidenţa stării civile;
orice document notarial sau juridic;
toate datele salariale şi fiscale;
toate operaţiile de vînzare cumpărare;
conturile bancare;
evidenţa la organele de poliţie;
acces la convorbirile telefonice (la ceea ce ţine de numerele la care se face apel şi de la care se face)
Acestă structură administrează toate bazele de date ale organelor de forţă începînd de la poliţia rutieră şi terminînd cu organele specializate din cadrul direcţiei de securitate a statului. Am putea zice cu siguranţă că DTI deţine tot controlul în ţară. Cum ar fi şi normal, avînd un bagaj enorm de informaţii de preţ angajaţii acestei instituţii au grade militare. MDI este o structură militară.
Pînă aici s-ar părea că totul este în ordine. Activitatea MDI ar trebui să contribuie la progresul economic şi la eradicarea criminalităţii prin implementarea unui program de administrare eficientă prin intermediul unui „guvern electronic”. Dacă ar fi fost aplicate în practică spre folosul societăţii, aceste inovaţii ale tehnologiilor informaţionale ar fi condus demult la o scădere accentuată a cheltuielilor financiare interne şi externe, la un randament sporit al muncii şi la o scădere a criminalităţii.
Din păcate, această instituţie are o activitate cu caracter închis (secretizat) şi orice iniţiativă sau doleanţă din partea populaţiei se ciocneşte de o indiferenţă izbitoare ce trădează nişte interese străine spiritului deschis al băştinaşilor. În acest caz credinţa omului de rînd este atacată prima.
Nu ar fi mers totul la fel de prost dacă s-ar fi ţinut cont şi de doleanţele creştinilor ortodocşi din ţară referitor la tehnicile de control globalitar care au fost introduse de Departamentul Tehnologii Informaţionale (actualul MDI). Dar, din păcate, autorităţile au recurs la nişte metode murdare de soluţionare a problemei.
Reamintim că doleanţele creştinilor ortodocşi s-au redus doar la acceptarea şi introducerea unei alternative la buletinele şi paşapoartele care conţin un cod de identificare unic cu un microprocesor incorporat în acestea.
Potrivit raportului de expertiză efectuat de Centrul de Tehnologii Energoinformaţionale de pe lîngă Institutul de Stat al Mecanicii Exacte şi Opticii din Federaţia Rusă, codul de bare din paşapoartele şi buletinele de tip nou conţin şirul de bază formată din trei de şase („666″). Potrivit aceleiaşi expertize, s-a demonstrat că sistemul unic de identificare cu baza „666″ poate fi înlocuit, din punct de vedere tehnologic, cu un altul, de pildă, folosind o altă bază. (Asupra acestui subiect vom reveni mai pe larg).
În „Apocalipsa” Sfîntului Evanghelist Ioan Teologul, în capitolul 13 se spune: „Şi ea (fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase” (Apocalipsa 13, 16-18).
Sîntem îndreptăţiţi să credem, bazîndu-ne pe dovezile experţilor şi acţiunile MDI, că aceste evenimente au loc anume acum, dacă nu cumva instituţia în cauză îşi va reconsidera poziţia faţă doleanţele creştinilor din Moldova cărora le încalcă flagrant drepturile cetăţeneşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu