14 februarie – Sfîntul Valentin sau neopăgînism camuflat în tradiţia creştină?!

Odată cu destrămarea Uniunii Sovietice în ţările fostului bloc comunist au început a se ţine o serie de petreceri exportate de Occident semnificaţia cărora le este multora necunoscută.

În antichitatea romană pe 14 februarie erau serbate Lupercaliile – festivitate ce îngloba cultul lui Pan – zeitatea păgînă, reprezentată ca demon care se asocia în acea zi şi cu Afrodita – zeiţa „iubirii” sau cu alte cuvinte a desfrîului. Acest lucru este demonstrat chiar de orgiile care culminau cu jertfe umane consemnate în diferite scrieri greceşti şi latine. Ca urmare Papa Grigorie al Romei în anul 494 ( după alţii în 496) a interzis ţinerea Lupercaliilor. Timp de aproape 15 veacuri în această zi nu s-a organizat nimic asemănător.

Martiriul creştinilor din timpul persecuţiilor era perceput, uneori, ca şi o jertfă adusă zeităţilor păgîne. În această zi Biserica Ortodoxă prăznuieşte pătimirea Sfintelor Perpetua şi Felicitas consemnată în unul din cele mai frumoase şi mişcătoare acte martirice. Se presupune că martiriul a fost scris de Tertulian pentru că traducerea în greceşte aparţine tot lui şi e datat la anul 202-203.

Istoria nobilei Perpetua şi a roabei Felicitas, prin viziunile şi frămîntările lor duhovniceşti, poate fi instructivă pentru concepţia tinerilor zilelor noastre despre sensul vieţii. Tocmai de aceea arhitecţii mişcării New Age vor să substitue sărbătorilor creştine altele păgîne cum ar fi Halloween-ul care iniţial a fost instituit în 835 de Papa Grigorie al IV-lea ca prăznuirea Tuturor Sfinţilor ( All Hallows Eve). Obiceiurile păgîneşti substituite Liturghiei în această zi sunt considerate a fi o insultă la adresa Sfinţilor.

O altă zi este 8 martie cînd se prăznuieşte Aflarea Cinstitului Cap al Sfîntului Prooroc şi Înaintemergător Ioan Botezătorul executat din cauza Irodiadei căreia i-a dat în vileag păcatul de a avea ca soţ şi pe fratele celuia cu care s-a căsătorit.

Din 1 aprilie 1869 se serbează ziua glumei sau a minciunii chiar în acea cînd se prăznuiau Paştile şi cînd strajele romane au fost cumpărate de Sinedrion spre a nega Învierea Domnului.

1 mai este „ Ziua internaţională a solidarităţii muncii” serbată cu demonstraţii ( „demon” – diavol, „stratsios” – întîlnire) care coincide cu Noaptea Wallpurgiei cînd, după legendă, se întîlnesc toate forţele răului pe muntele Brukkenberg. Toate aceste obiceiuri tind să ne impună a fi părtaşi cu voia noastră unui cult păgîn deosebit de dreapta credinţă ortodoxă a strămoşilor noştri.

„Sfîntul Valentin” de pe 14 februarie de fapt a început a fi ţinut din anul 1926 în memoria actorului Rudolf Valentino socotit ca „zeu al iubirii” şi ideal al îndrăgostiţilor. Serbarea a început cu timpul să capete un caracter pronunţat economic acest lucru fiindu-ne dovedit an de an prin publicaţiile, reclamele şi acţiunile organizate.

Legenda care devine din ce mai populară în rîndul tineretului nu are nici un temei din punct de vedere al Istoriei Bisericeşti. În calendarul bisericesc ortodox găsim cinci martiri cu numele Valentin prăznuiţi în zile diferite de 14 februarie dintre care trei s-au jertfit pentru credinţă în timpul împăratului Aurelian (Sf. Valentin al Dorostopolului – 24 aprilie 228, episcopul Valentin Italianul – pe 30 iulie 273 şi preotul Valentin Romanul – 6 iulie 269).

Dintre cei cinci martiri cu numele Valentin alţii doi au suferit moarte mucenicească în timpul prigoanelor din perioada sovietică. Aceştia sunt: preotul Valentin Cornicenco – 19 noiembrie 1937 şi preotul Valentin Nicolskii – 21 septembrie 1937. Doar foarte puţini ştiu că în afara zilelor în care sunt pomeniţi în parte ei mai sunt prăznuiţi împreună pe 13 februarie de ziua Sfinţilor Martiri nou proslăviţi ai Rusiei.

Vieţile acestor martiri ai timpurilor noastre sunt necunoscute publicului larg care serbează cu atîta fast şi bucurie pe 14 februarie „Sfîntul Valentin”. Anume aceştia s-au luptat faţă către faţă cu cei ce impun lumea să se închine diavolului desfrîului, minciunii, a violenţei şi multor alte patimi şi păcate prin serbările păgîneşti descrise mai sus.

Atitudinea tolerantă faţă de acestea reprezintă o jignire şi o insultă la adresa celor care au suferit pentru noi atît în antichitate cît şi acum. Celebrarea zilei de 14 februarie sau „Sfîntul Valentin” reprezintă o jertfă adusă pe altarul idolilor desfrîului. Potrivit ieromonahului Serafim Rose prin aceste acţiuni se crează precedentul instaurării unei singure religii a viitorului încadrate în procesul globalizării economice, sociale şi politice.

Cel mai bun lucru ar fi acum să ne depătărm cît mai mult cu putinţă de aceste nelegiuiri şi să nu uităm sfîrşitul tragic al oraşelor Pompei şi Herculane sau al Sodomei şi Gomorei asupra cărora s-a abătut pedeapsa Domnului din cauza multelor fărădelegi comise.

http://www.mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=789

http://mihaildohot.wordpress.com/2009/02/14/14-februarie-%E2%80%93-sfintul-valentin-sau-neopaginism-camuflat-in-traditia-crestina/