27 АВГУСТА ОСНОВНОЕ БОЛЬШИНСТВО МОЛДАВАН, НЕ ОСОЗНАВАЯ ТОГО, ОТПРАЗДНОВАЛИ СВОЮ НЕЗАВИСИМОСТЬ ПО ОТНОШЕНИЮ К… БОГУ

В то время, как в Кафедральном Соборе «Рождества Христова» вот-вот должен был начаться Проход Божьей Матери, прилавки в центре столицы, как бы пренебрегая постом, до окончания которого оставалось всего несколько часов, ломились от всевозможных яств – молочных и мясных продуктов.

В то время, как в Кафедральном Соборе «Рождества Христова» началась Вечерняя, на Площади Великого национального собрания столицы слепой демон веселья начал реветь с непостижимой силой в несколько десятков тысяч ватт.

PE 27 AUGUST O BUNĂ PARTE A MOLDOVENILOR, INCONŞTIENT, ÎŞI SERBEAZĂ INDEPENDENŢA FAŢĂ DE … DUMNEZEU

În timp cel la Catedrala “Naşterea Domnului” începeau pregătirile pentru începutul Prohodului Maicii Domnului tejghelele din centrul Chişinăului ignorînd, parcă, postul, din care nu mai rămăsese decît vreo cîteva ore, erau pline cu tot felul de delicii din lactate şi carne.

La Catedrală începuse Vecernia în timp ce în Piaţă demonul orb a veseliei a început să urle cu o putere de cîteva zeci de mii de waţi.

While at the Cathedral “Naşterea Domnului” (the Nativity of Our Lord Jesus Christ) on the eve of the Dormition of the Mother of God has begin the Vigils, the counters in the middle of Chisinau, ignoring the fasting to end in few hours, has been busy with sale of all sort of delicious meats and dairy products.

At the Cathedral began the Vespers, while in the Square the blind demon of joy started to yell with a power of thousands of watts.

ASPECTE NECUNOSCUTE ALE VIEŢII BISERICEŞTI ŞI NAŢIONALE DIN PERIOADA OCUPAŢIEI ŢARISTE (1812-1918) – II -

Pe lîngă numărul impunător de profesori ruşi, în Seminarul din Chişinău apar şi moldoveni cum ar fi: Danilevski Nicolae Ioan, fiul preotului din satul Slobozia-Ganesa, judeţul Akkerman, absolvent al Seminarului (1835), iar din 10 septembrie 1845 preot al bisericii Sfîntul Haralampie şi învăţător de limba “moldovenească”; Komaniţki Ioan Efrem – „cel mai mare dintre învăţători” care a exercitat şi funcţia de inspector, la 1 septembrie 1862, ulterior fiind demis din motive neelucidate şi transferat la Academia din Kiev. Şi nu în ultimul rînd Pahovski Petru, fiul preotului din satul Lomacineţ, Hotin, care din luna mai ’68 devine magistru şi predă istoria universală.

SOCIETATEA MOLDOVENEASCĂ ÎN BĂTAIA DECULTURALIZĂRII – II

Alterarea Viitorului – experienţe malefice asupra tineretului Moldovei

Mancurtismul, însă, nu se mărgineşte la astfel de fărădelegi, aria lui de acţiune este mult mai mare şi cuprinde nu numai distrugerea memoriei neamului, adică a trecutului lui, ci şi a viitorului care se crează cu ajutorul educaţiei tinerei generaţii.

Sîntem aproape de începutul noului an de învăţămînt. În memoria elevilor şi a profesorilor sînt încă vii problemele pe care le-au creat, de pildă, introducerea in curricula şcolară a aşa zisei „Istorii Integrate” sau a „Deprinderilor de Viaţă”. Aici dragii noştri guvernanţi, dar chiar şi parlamentari ne-au demonstrat cu prisosinţă că între ei şi restul lumii există o prăpastie adîncă. După cum am observat opoziţia dintre profesori şi elevi, pe de o parte, şi responsabilii din administraţia METS, pe de altă parte, a avut repercusiuni şi asupra notelor de la examenele de absolvire. Victimele răzbunării birocratice, din păcate, sînt tot cei ce au avut de suferit pe parcursul anului de aceste modificări aberante în orarul şi în conţinutul orelor de studiu.

DUMNEZEU NU SE LASĂ BATJOCORIT

Ne întrebăm de ce o ducem rău?

E de ajuns să aruncăm o privire asupra sărbătorilor naţionale şi internaţionale celebrate anual în Republica Moldova şi ne vom da cu siguranţă seama. Pe lîngă Ziua Internaţională a Femeii sărbătorită pe 8 martie (în această zi, conform calendarului ortodox, se serbează Aflarea Cinstitului Cap al Sfîntului Prooroc şi Înaintemergător Ioan Botezătorul), Ziua Internaţională a Muncii (1 mai, vezi: http://mdn.md/world.php?rubr=789 ) şi Ziua Naţionala a Vinului şi Festivalul Vinului 14 octombrie (Acoperemîntul Maicii Domnului) în ţara noastră se mai serbează şi o altă zi, cea a Independenţei – pe 27 august.

În seara acestei zile are loc Prohodul Maicii Domnului – una dintre cele mai frumoase slujbe religioase ale Ortodoxiei. Pentru creştinii ortodocşi această zi are o semnificaţie profundă. La fel cum înaintea Învierii Domnului postul culminează cu Săptămîna Patimilor, ca şi postul de două săptămîni dinaintea Adormirii Maicii Domnului (28 august) care culminează cu Slujba Prohodului.

„OILE” CARE … URLĂ

La începutul anului 2005 la editura „Cartier” din Chişinău a ieşit la lumină, în traducere (din italiană de Al. Cistelecan), cartea doctorului în teologie, Michelina Tenace „Creştinismul bizantin. Istorie, teologie, tradiţii monastice.” Cartea se vrea a fi o sinteză a Ortodoxiei, văzută dintr-o perspectivă catolică contemporană cu viziuni reformate. Deşi scopul, exprimat în primele rînduri ale lucrării, este eliminarea diferenţelor de concepţie şi de înţelegere între teologia catolică şi cea ortodoxă, autoarea tinde să impună cititorului modul de gîndire occidental, chiar prin limbajul cu care se exprimă (din păcate traducerea în română accentuează acest aspect).

Problema limbajului folosit în teologie este una de primă importanţă. De-a lungul timpului acesta a fost cauza multor conflicte interconfesionale. Dacă reducem problema la aspectul exclusiv formal, fără a atrage atenţia la fond, riscăm să complicăm starea şi aşa încordată în care se află relaţiile din interiorul Bisericii Luptătoare (comunitatea bisericească văzută). În acest sens atitudinea doamnei Tenace şi a traducătorului, care a evitat intenţionat modificarea termenilor cu o puternică încărcătură de prozelitism este, după cum vom vedea mai jos, duplicitară şi chiar scandaloasă.

SOCIETATEA MOLDOVENEASCĂ ÎN BĂTAIA DECULTURALIZĂRII – I

Evoluţia social politică în ţara noastră ia, uneori, o turnură ciudată. La mijloc se situează, din nou, viaţa religioasă a populaţiei din stînga Prutului. Unii ar putea obiecta la aceasta, dar evenimentele din ultima vreme tind să ne confirme afirmaţia.

De la bun început, trebuie să spunem că marea majoritate a personalităţilor din ţară care se expun în public vis-a-vis de evenimentele ce au tangenţă cu viaţa religioasă habar nu au ce înseamnă acesta viaţă pentru un simplu orăşean sau ţăran care la ultimul recensămînt s-a declarat ortodox. Este scandalos faptul că fiecare nerod care nici măcar nu ştie ce este Liturghie să-şi expună de la tribuna publicaţiilor moldoveneşti fel de fel de elucubraţii cu privire la Ortodoxie.

ASPECTE NECUNOSCUTE ALE VIEŢII BISERICEŞTI ŞI NAŢIONALE ÎN PERIOADA OCUPAŢIEI ŢARISTE (1812-1918) – I -

„De multe ori biruiţi, de multe ori supuşi dară niciodată abătuţi pînă la pămînt şi deznădăjduiţi, îi vedem (pe înaintaşi – n. a.) folosindu-se de tot prilejul de la 1366 şi pînă la 1688, stînd de-a pururea în luptă. Mircea cel Bătrîn, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi Şerban Cantacuzino au fost mai ales neîmpăcaţi duşmani ai sectanţilor lui Mahomed apărînd cu sîngele lor Sfînta Cruce.”

Astfel, Mihail Kogălniceanu, ţinîndu-şi cuvîntarea la deschiderea cursului de Istorie Naţională a Academiei Mihăilene din 24 noiembrie 1843, le amintea tinerilor studenţi despre faptele glorioase ale străbunilor. Dincoace de Prut această comoară păstrată cu sfinţenie de-a lungul secolelor, avea să strălucească după mult timp şi suferinţă. În primul rînd prin credinţa ortodoxă şi într-al doilea rînd prin patriotism care, luate împreună, formează însăşi temelia Unităţii naţionale a românilor.

DESPRE ORIENTAREA POLITICĂ A BISERICII

În presa de opinie din ţara noastră de-a lungul ultimilor zece-cincisprezece ani s-au strecurat comentarii prin care s-a încercat de nenumărate ori să i se impună populaţiei politizarea Bisericii. Într-o anumită măsură aceşti politicaştri naţionali şi-au atins scopurile. Un exemplu elocvent este întărirea în cadrul societăţii noastre a diferitor secte şi erezii. Penru aceştia Biserica Ortodoxă a ajuns a fi o instituţie comunistă pe care ei vor s-o transforme într-una democratică de sorginte occidentală.

Cu aproape un secol în urmă Episcopul Nicolae Velimirovici s-a ocupat în de aproape de această problemă. Pe lîngă răspunderea, ce o purta sub aspect religios, îl vedem în timpul primului război mondial trimis diplomatic al Serbiei în Anglia. Acolo, pe lîngă misiunea politică pe care o avea, era profesor al celebrei Universităţi din Oxford. Iată ce răspuns oferă acest mare ierarh, de curînd canonizat, despre viaţa de obşte creştină: