NOŢIUNI ELEMENTARE DESPRE STIL CALENDARISTIC

O temă des abordată în publicistica moldovenească şi, din păcate, de cele mai multe ori neglijată de către autorităţile bisericeşti din partea dreaptă a Prutului, este acea a diferenţelor ce ţin de celebrarea sărbătorilor religioase. Vom încerca în continuare, pe scurt, să clarificăm unele aspecte ale acestei probleme care nu au fost, credem, elucidate îndeajuns.

Ce semnificaţie are Calendarul bisericesc?

Termenul de calendar provine de la latinescul kalendae – a chema, a convoca. În antichitate acest cuvînt desemna zilele cînd cetăţenii romani erau chemaţi la nişte adunări publice din incinta forumului, unde luau cunoştinţă de lucruri de interes public. În înţeles religios, calendarul desemnează perioadele de timp în care oamenii sînt chemaţi pentru a comunica cu Dumnezeu – Creatorul lumii. Aceste perioade de timp au fost şi sînt calculate după criterii Scripturistice şi astronomice stricte.

SCURTĂ INCURSIUNE ÎN LUMEA MUZICII

„E o mare diferenţă între cântăreţi şi muzicieni, aceştia doar cântă, ceilalţi însă şi înţeleg al muzicii cuprins. Căci acela ce face un lucru pe care nu-l ştie se numeşte animal.”

(Guido d’Arezzo (995-1050) în „Regulae rhytmicae”)

Recent s-au încheiat preselecţiile, pentru reprezentanţilor ţări noastre, la concursul internaţional de muzică uşoară „Eurovision-2006″. În jurul acestui eveniment monden, după cum era de aşteptat, s-au împletit o mulţime de intrigi şi s-au iscat mai multe neînţelegeri ce au degenerat într-un sfîrşit într-un aşa zis „scandal”. Toate acestea, desigur, doar pentru a atrage cît mai mulţi adepţi şi de a aduna un profit din ce în ce mai mare de pe urma difuzării noilor „inovaţii” în domeniul artei interpretative. Vom încerca în acest articol să descoperim şi alte efecte ale muzicii atît pozitive cît şi negative.

MITROPOLIA BASARABIEI – PRADA POLITICII OCULTE (II)

Făcînd o trecere în revistă a ştirilor ce ţin de domeniul religios, în Republica Moldova cea mai mare publicitate o au evenimentele ce „fac lumină” conflictului între Mitropolia Moldovei şi aşa zisa „Mitropolie a Basarabiei”. Profitînd din plin de urmările crahului financiar de după căderea colosului comunist şi de experienţa teologică infimă care caracterizează mass-media actuală, beneficiind şi de sprijin extern, iniţiatorii discordiei din interiorul societăţii moldoveneşti vor cu orice chip să-şi creeze capital politic inducînd în eroare opinia publică din ţară şi din străinătate.

Un rol central în procesul de dezinformare şi calomnie îndreptată împotria Bisericii îl are „creştin-democratul” Vlad Cubreacov. A intrat în obişnuinţă ca de fiecare dată cînd acesta ia cuvîntul să atace virulent  Ortodoxia în esenţa ei. Argumentele expuse de el sînt de natură religioasă dar anticreştină. Pentru un om ce trăieşte departe de biserică este adeseori caracteristic acest lucru. Orice simplu mirean ştie că, de pildă, dacă i-a zis preotul că este păcat a face un lucru atunci este păcat.

MARXISM-LENINISM ŞI IEHOVISM – MĂRTURISIRI ASEMĂNĂTOARE

Din punct de vedere religios ultimele două secole au reprezentat, pentru instituţia bisericească începutul unei perioadă de grele încercări. Nici secolele anterioare nu au fost mai liniştite însă unitatea încă mai persista în Biserica Ortodoxă. Atacurile au început pe făgaşul politic dar aveau la origine aceleaşi principii religioase din păcate necreştine. Aşa a şi renăscut, sub o formă mai nuanţată, teoria Statului Universal.

Enunţate prima dată de Alexandru Macedon concepţiile şi proiectele sale de guvernare băteau departe, evidenţiind tendinţele către un stat mondial unitar – visul utopic al cuceritorilor, în care să dispară amalgamele etnice, economice, culturale şi morale. Idealul unui stat universal a fost adoptat ulterior de alţi cuceritori. S-a prelungit apoi în epoca Luminilor, în secolul al XVIII-lea, sub forma ideilor de “cetăţean al lumii”. Se prelungeşte încă în prezent, sub alte forme: de pildă Uniunea Europeană.

MITROPOLIA BASARABIEI – PRADA POLITICII OCULTE (I)

Deja a intrat în obicei ca anumiţi lideri ai scenei publice din Republica Moldova să iasă la rampă, de cîte ori au prilejul, să aducă acuzaţii şi jigniri Bisericii Ortodoxe din Moldova. Vă vom prezenta, în continuare, mai mulţi activişti implicaţi în acest act de trădare al românismului autentic prin denigrarea Credinţei Strămoşeşti.

Vom începe cu numărul de joi, 8 septembrie 2005 al publcaţiei „Literatura şi Arta”. Făcînd un elogiu „Mitropolitului Antonie” editorialistul săptămînalului – domnul Nicolae Dabija, ne uimeşte cu cunoştinţele sale de istorie recentă şi nu numai. De pildă „cînd şi-a rostit discursul (mitropolitului Antonie – n.a ), un grup de studenţi de la Facultatea de teologie din Chişinău s-a ridicat de pe locurile lor şi a părăsit demonstrativ sala. Era începutul anului 1991, cu mult înainte de reactivarea Mitropoliei Basarabiei. Mi s-a făcut ruşine de acei „derbedei în sutane” ” spune autorul evitînd să spună că,de fapt în 1991 rector al acestei instituţii era protoiereul Petru Buburuz – unul din liderii de azi ai „Mitropoliei Basarabiei”. Aş ruga să-mi mai zică unde a auzit domnia sa ca preoţii moldoveni sau ruşi „îi intoxică cu argumente de genul cu „biserica românească este una străină de neamul nostru, biserica noastră fiind cea a tuturor ruşilor”. Îmi pare rău să o spun dar domnia sa minte cu neruşinare.

SECTA IEHOVIŞTILOR SAU AI CUI MARTORI SÎNT EI?

Majoritatea din noi, cel puţin măcar o dată, am avut neplăcuta surpriză să fim acostaţi pe stradă de trecători care s-au recomandat a fi adepţii unor învăţături stranii, aşa zis „creştine”. În marea lor majoritate (patru din cinci) ei se dovedesc a fi „martorii lui Iehova”. Ei sînt cei mai activi de pe tărîm prozelitist, dintre toate sectele şi cultele existente la noi, în sud-estul Europei.

Nu considerăm binevenit a intra în polemică pe marginea rătăcirilor lor din mai mlte motive. În primul rînd intrînd in discuţie, ceea ce este caracteristic, mai ales iehoviştilor este faptul că aceştia fără a asculta interlocutorul invocă orbeşte pasaje din Sfînta Scriptură în sprijinul argumentelor eronate. Aceste versete scoase din context pot induce in eroare pe oricine care nu are minimum de cunoştinţe teologice, dar mai ales credinţă care le lipseşte multora din noi. Ei bine, aceste fraze scoase din arealul lor primar sînt interpretate în fel şi chip, fiecare sectă atribuindu-şi calitatea de a fi cea care vesteşte adevărul.

ASPECTE NECUNOSCUTE ALE VIEŢII BISERICEŞTI ŞI NAŢIONALE DIN PERIOADA OCUPAŢIEI ŢARISTE (1812-1918) – III -

Cărţile în limba maternă ale studenţilor basarabeni din Dorpat au fost procurate graţie legăturilor strînse ale unor membri cu rudele, prietenii din România. Acolo, de altfel, studenţii se familiarizau şi cu istoria românilor, citindu-i pe Tocilescu, Xenopol şi Iorga. În urma contactelor stabilite de Gheorghe Chicu, în scurta sa vizită în România, studenţii moldoveni au început să primească ziarele „Adevărul”, „Universul” „Apărarea naţională” şi revistele „Albina” şi „Sămănătorul”. Literatura transmisă de studenţii din Dorpat ajungea neîntîrziat la Seminarul din Chişinău.

Pentru că în cursul anului de studii 1900-1901 au izbucnit importante mişcări studenţeşti, Universitatea din Dorpat a fost închisă, iar la începutul primăverii lui 1902, în una din nopţile reci, poliţia rusă a arestat toţi studenţii moldoveni.

SFÎNTUL NICOLAE VELIMIROVICI: „DESPRE MILOSTENIA SECTANŢILOR”

Mulţi se întreabă: de ce, s-a răspîndit atît de mult ideea potrivit căreia trăim „vremuri apocaliptice”? S-ar părea că nimic nu ne ameninţă într-aşa măsură ca să afirmăm, argumentat, aceste lucruri. Dar ne înşelăm.

O primă dovadă a afirmaţiilor marilor învăţători şi duhovnici ai ortodoxiei în acest sens este răspîndirea vertiginoasă a ereziilor şi sectelor aşa-zis „creştine”. Explicaţia este simplă Biserica întotdeauna a fost „o turmă – un singur păstor” ( Iezechiel 34). Sectele sînt acelea care vor să fărîmiţeze această unitate. Din latină “seco, secare, secui, sectus” înseamnă a divide, a despărţi, a detaşa. Aceeaşi explicaţie îl are şi numele “diavol” – a despărţi, a divide. Diavolul care este originea tuturor neînţelegerilor, fărîmiţărilor şi schismelor este pus în capul listei celor care încearcă să distrugă Biserica.