MITROPOLIA BASARABIEI – PRADA POLITICII OCULTE (II)

Făcînd o trecere în revistă a ştirilor ce ţin de domeniul religios, în Republica Moldova cea mai mare publicitate o au evenimentele ce „fac lumină” conflictului între Mitropolia Moldovei şi aşa zisa „Mitropolie a Basarabiei”. Profitînd din plin de urmările crahului financiar de după căderea colosului comunist şi de experienţa teologică infimă care caracterizează mass-media actuală, beneficiind şi de sprijin extern, iniţiatorii discordiei din interiorul societăţii moldoveneşti vor cu orice chip să-şi creeze capital politic inducînd în eroare opinia publică din ţară şi din străinătate.

Un rol central în procesul de dezinformare şi calomnie îndreptată împotria Bisericii îl are „creştin-democratul” Vlad Cubreacov. A intrat în obişnuinţă ca de fiecare dată cînd acesta ia cuvîntul să atace virulent  Ortodoxia în esenţa ei. Argumentele expuse de el sînt de natură religioasă dar anticreştină. Pentru un om ce trăieşte departe de biserică este adeseori caracteristic acest lucru. Orice simplu mirean ştie că, de pildă, dacă i-a zis preotul că este păcat a face un lucru atunci este păcat.

Dacă, sincer, va voi să se cureţe, în faţa lui Dumnezeu, creştinul nu va pune la îndoială spusele preotului ştiind că în domeniu religios acesta cunoaşte mai mult măcar prin faptul că recunoaşte, ca un ortodox adevărat, în acesta harul preoţiei transmis lui prin hirotonie. Anume acest har al lui Dumnezeu îl face pe preot deosebit de ceilalţi oameni. Prin acesta orice om are posibilitatea de a-L asculta pe Dumnezeu. Una dintre deosebirile esenţiale între eretici şi ortodocşi se înfăptuieşte la acest capitol. Ateii şi ereticii pun la îndoială adevărurile expuse de Biserică. Prin ceea ce face şi afirmă – domnul Cubreacov se înscrie pe deplin în rîndurile acestora.

De pildă, într-un interviu, acesta zicea că: „Biserica Ortodoxa din Moldova este o structură implantată de Moscova în acest spaţiu ( Moldova – n.a.) şi reprezintă mecanismul cel mai subtil de înstrăinare a românilor din Basarabia şi Transnistria”. Pentru a lămuri cît de cît lucrurile, pentru cei ce nu ştiu,  ţinem să explicăm unele aspecte care n-au fost, intenţionat, luate în seamă de acesta. În primul rînd în cadrul Bisericii Ortodoxe din Moldova românii basarabeni, pe lîngă celelalte etnii, au ponderea cea mai mare. Vorbind de structura Bisericii Ortodoxe din Moldova putem observa acelaşi lucru marea majoritate a preoţilor sînt români basarabeni şi predica pe care o rosteşte preotul este tot în română. de asemenea aproape toată slujba se oficiază în limba română. Anume în biserici mulţi reprezentanţi ai minorităţilor etnice au deprins, în ultimii ani, graiul românesc. Desigur unele cîntări şi rugăciuni se rostesc şi în slavonă ( limba de cult folosită, dacă răsfoim un pic istoriografia românească, şi în Ţările Române).

Întrega creştinătate recunoaşte slavona ca fiind limbă de cult în rînd cu greaca, latina şi ebraica numite toate – „limbi sfinte”. Nu recunosc acest lucru numai cei a căror cultură generală este limitată artificial de anumite concepte ideologice degradante din punct de vedere religios.

Afirmaţia potrivit căreia „interzicerea de către autorităţile civile a accesului în biserici a clericilor din MB, arestarea şi violenţele fizice aplicate preoţilor MB chiar de către Poliţie şi chiar în sediile Poliţiei sau Primăriilor, lansarea de grenade asupra locuinţelor preoţilor MB, chiar în Capitala Moldovei” -  este aproape toată formată din minciuni. S-a omis intenţionat faptul că cei care interzic accesul preoţilor schismatici în biserici sînt chiar enoriaşii acelor locaşe. Dacă „numărul credincioşilor români care s-au afiliat MB se ridică la peste 1.000.000″ – exact numărul credincioşilor Bisericii Ortodoxe din toată America – ar fi imposibil ca astfel de evenimente să fi fost tolerate, s-ar fi produs chiar o revoltă, dar nu ese aşa. În plus practica Bisericii Universale specifică în cazul schismaticilor că aceştia trebuie excluşi din comunitatea ortodoxă. De aceea nu li se permite a sluji în locaşurile de cult ortodoxe pe care înaintaşii lor drept măritori le-au zidit.

În privinţa unităţii Bisericii Ortodoxe din Moldova este problema domnului Cubreacov dacă nu i se pare „nici credibilă, nici organică”, iar  în privinţa faptului că „propovăduieşte dezbinarea credincioşilor români” este exact invers. Este de ajuns doar să amintim  cazul credincioşilor din satul Sireţ care şi-au dat în sfîrşit seama ce pericol îl reprezintă ereticii şi ateii de sub masca „autononiei” alungîndu-i din localitate. Expresia „luptăm pentru fiecare suflet, cleric sau mirean, de la om la om, comunitate la comunitate” dacă o raportăm la Pateric sau Vieţile Sfinţilor, este caracteristică mai mult forţelor răului. Noul Testament ne avertizează: „Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită”(I Petru 5, 8).

Autorul atîtor calomnii mai vine cu încă o declaraţie: „Timp de 10 ani, credincioşii şi clericii Mitropoliei Basarabiei au fost prigoniţi. Nu meritam tratamentul la care am fost supuşi în acest deceniu negru pentru noi. Acum, cînd suferinţele noastre sînt răsplătite generos, sîntem recunoscători tuturor celora care au contribuit la acest eveniment” şi mai apoi continuă cu “Prigonitorii noştri şi-au subtilizat formele de persecuţie”. Este discursul tipic unui demagog – vorbe goale fără nici un suport documentar sau factologic. Spre deosebire de prigoanele îndurate într-adevăr de creştini roadele acestor mitice „tratamente la care au fost supuşi” sînt dezbinarea din ce în ce mai mare în interiorul acestei structuri schismatice. Este dea dreptul scandalos să auzi de la un înalt funcţionar de partid, care acum a mai înhăţat un post de parlamentar ( în compromis cu foştii nomenclaturişti comunişti – prigonitorii adevăraţi ai Ortodoxiei), că este „persecutat” şi  „prigonit”.

Nu de puţine ori s-a afirmat că „MB” este o „Biserică Ortodoxă autonomă locală”. Nu ştim pe cît este de autonomă, dar mai credibil, s-ar părea că, ea face parte din „Asociaţia Bisericilor Autonome din Moldova” care a proliferat cu atîta ardoare o nouă invazie a sectanţilor din străinătate în frunte cu Franklin Graham. Asocierea pare a fi cu atît mai reală dacă citim ediţia de 1 iulie 2005, a săptămînalului „Timpul”( în special pagina 5 şi 9).

Afirmaţia potrivit căreia „Patriarhia Moscovei e singura Biserica Ortodoxa din lume care nu recunoaşte Mitropolia Basarabiei” este din start falsă. Dacă ar fi fost recunoscute în Moldova mai multe jurisdicţii eparhiale pe acelaşi teritoriu imediat s-ar fi încălcat canoanele 14, 15, 33 şi 35 ale Siodului Apostolic pe care domnul Cubreacov, desigur, nici nu are de unde să le ştie fiind disras de ambiţiile mult mai mari în domeniul politic.

De aceea pentru justificarea aspiraţiilor sale politice, pentru domnul Cubreacov „Patriarhia Moscovei rămîne un instrument docil în mîinile statului imperial rus”. Şi aici este necesar, se pare, de a se face cîteva remarci. În Imperiul Rus instituţia patriarhală a fost abolită încă din timpul ţarului Petru I care a favorizat anume pătrunderea ideilor aşa zis „progresiste” europene. Primul Patriarh rus de după revoluţia din 1917 ( Tihon Belavin – n.a.) precum ultimul ţar al Imperiului Rus (Nicolai al II-lea) au fost ucişi de către bolşevici (care de asemenea aveau aspiraţii internaţionaliste – n.a.)  primii fiind, ulterior, canonizaţi ca martiri ai Bisericii care într-adevăr au fost prigoniţi şi au suferit pentru credinţă.

Ţinem să remarcăm că unul din cei trei pretendenţi, de atunci (anul 1917), ai titlului de Patriarh a fost şi Mitropolitul Arsenie ( Stadniţkii) – conaţionalul nostru. Interesant, în cazul în care Mitropolitul Arsenie ar fi ajuns Patriarh domnul Cubreacov oare şi-ar fi păstrat afirmaţia? Răspunsul este că emeritul nostru „creştin-democrat” habar nu are de istoria bisericească a Basarabiei pentru a putea ieşi la rampă cu astfel de afirmaţii.

Calomnia merge, însă, mai departe. Acum este acuzat şi Mitropolitul Vladimir precum că „a făcut o serie de gesturi publice prin care îi prezintă pe capii regimului de ocupaţie din Transnistria drept creştini exemplari, modele de urmat.” Din nou aceeaşi situaţie: nu sînt aduse nici un fel de probe documentare. Mai mult, în privinţa teritoriului din stînga Nistrului Mitropolia Moldovei are pînă acum o disensiune cu Patriarhia Moscovei care printr-o decizie unilaterală a trecut mănăstirea Chiţcani sub jurisdicţia politică a Tiraspolului, prin numirea PS Iustinian ca rector al Seminarului din cadrul aceleiaşi mănăstiri. Remintim că, în cazul dat, conflictul între profesorii, călugării şi seminariştii din mănăstirea Chiţcani încă nu este soluţionat. Cum poate Mitropolitul Vladimir să decoreze pe cineva cu care este în relaţii conflictuale? Răspunsul este simplu: relaţia este valabilă doar într-un format „creştin-democrat” după cum vedem şi pe 4 aprilie 2005.

„Mitropolia Basarabiei, consideră domnul Cubreacov, este singura structură ortodoxă canonică îndreptăţită istoric la jurisdicţie … în actuala regiune Odesa, mai ales din nordul ei, unde există o puternică comunitate româneasca, fără drepturi elementare pe plan bisericesc.” În privinţa dreptului canonic liderul „creştin-democrat” a avut posibilitatea să-şi etaleze cunoştinţele, în ce priveşte dreptul istoric la jurisdicţie din nou ne-am convins. Cît priveşte situaţia românilor din regiunea Odesa oricine se poate convinge chiar şi la faţa locului că nu numai „drepturile elementare pe plan bisericesc” sînt respectate dar Ortodoxia este cea care uneşte armonios între ele toate comunităţile existente acolo: români, ruşi, ucrainieni, bulgari etc. Exisă acolo, însă, o altă problemă – relaţia între Stat şi Biserică dar acesta este subiectul unei teme aparte.

În continuare acesta ajunge să pînă a lua apărarea, chiar,  sectarilor de mult dispăruţi de prin părţile noastre zicînd că în regiunile populate de moldoveni „sînt localităţi întregi de inochentişti, de mii de locuitori (fapt infirmat de statistici – n.a.)”…motivînd că „mişcarea inochentiştilor , a fost o formă de rezistenţă împotriva rusificării prin biserică … şi că aceşti oameni nu au avut iniţial nici o vină, doar că au dorit să păstreze rînduiala veche de pîna la 1795″. Este destul de stranie viziunea domnului Cubreacov asupra creştinismului ortodox de pînă la secolul XIX. După acesta ar rezulta că strămoşii noştri credeau într-un „rai” de sub pămînt, că „mesia” de fapt a venit a doua oară acesta fiind Inochentie şi în alte multe practici vrăjitoreşti pe care acest nenorocit anatemizat le-a răspîndit. Dat fiind aderenţa la aceste practici oculte sîntem în drept a considera că acesta, posibil că, le şi practică. Ortodoxia, pentru domnul Cubreacov, este „mecanismul cel mai subtil de înstrăinare a românilor … implantat de Moscova.”

Cel mai elocvent exemplu al obrăzniciei de care dă dovadă domnul Vlad Cubreacov – „consilier mitropolitan” este chiar recentul conflict dintre „MB” şi creştinii ortodocşi din satul Sireţ, raionul Străşeni, despre care am amintit mai sus.

Din procesul-verbal al şedinţei Consiliului parohial Sireţ aflăm motivul care a condus la acest conflict au fost „acele hărţuieli care au parvenit din partea vlădicului Petru Păduraru şi a omului politic Vlad Cubreacov, care, timp de cinci ani, ne persecută …”.

Domnul Cubreacov provoacă sminteală, semănînd discordie, şi în interiorul “MB”. Cităm dintr-o scrisoare a „25 de protopopi” ai „MB”: „Deja se ştie foarte bine că majoritatea consilierilor şi preoţilor MB nu găsesc limbaj comun cu V. Cubreacov… E adevărat, avem probleme, îndeosebi de ordin intern …. O problemă de ordin intern este şi V. Cubreacov, care, spre marele nostru regret, se cinsideră cheia MB, cheie care închide şi deschide orice problemă după bunul său plac. Noi suntem ignoraţi, părerea dumnealui e lege şi altfel decît cum spune el nu poate fi. Pînă şi de întocmirea documentelor tot el se ocupă. Considerăm că în toate trebuie să existe o măsură. Aceasta fiind situaţia, Vă propunem să discutaţi cu dl Cubreacov pe marginea obiecţiilor expuse în acest memoriu, rugîndu-l să nu intervină în problemele de administrare a MB ce nu ţin de competenţa sa şi limiteze prerogativele… Ar fi bine ca soluţionarea problemelor din interiorul Mitropoliei să fie lăsată în seama slujitorilor…”

http://mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=1705

http://mihaildohot.wordpress.com/2009/02/15/mitropolia-basarabiei-%E2%80%93-prada-politicii-oculte-ii/