MITROPOLIA BASARABIEI – PRADA POLITICII OCULTE (I)

Deja a intrat în obicei ca anumiţi lideri ai scenei publice din Republica Moldova să iasă la rampă, de cîte ori au prilejul, să aducă acuzaţii şi jigniri Bisericii Ortodoxe din Moldova. Vă vom prezenta, în continuare, mai mulţi activişti implicaţi în acest act de trădare al românismului autentic prin denigrarea Credinţei Strămoşeşti.

Vom începe cu numărul de joi, 8 septembrie 2005 al publcaţiei „Literatura şi Arta”. Făcînd un elogiu „Mitropolitului Antonie” editorialistul săptămînalului – domnul Nicolae Dabija, ne uimeşte cu cunoştinţele sale de istorie recentă şi nu numai. De pildă „cînd şi-a rostit discursul (mitropolitului Antonie – n.a ), un grup de studenţi de la Facultatea de teologie din Chişinău s-a ridicat de pe locurile lor şi a părăsit demonstrativ sala. Era începutul anului 1991, cu mult înainte de reactivarea Mitropoliei Basarabiei. Mi s-a făcut ruşine de acei „derbedei în sutane” ” spune autorul evitînd să spună că,de fapt în 1991 rector al acestei instituţii era protoiereul Petru Buburuz – unul din liderii de azi ai „Mitropoliei Basarabiei”. Aş ruga să-mi mai zică unde a auzit domnia sa ca preoţii moldoveni sau ruşi „îi intoxică cu argumente de genul cu „biserica românească este una străină de neamul nostru, biserica noastră fiind cea a tuturor ruşilor”. Îmi pare rău să o spun dar domnia sa minte cu neruşinare.

Pe această cale ţinem să amintim că Biserica Ortodoxă niciodată nu a fost a „lui Vladimir”, a „Patriarhului rus – Alexei al II-lea al Moscovei” sau a Preafericitului Teoctist din contra este Biserica tuturor creştinilor şi mai presus de aceasta este Biserica Domnului nostru Iisus Hristos – fondatorul acesteia. În plus să înţelegem că autorul are ceva personal cu mitropolitul Vladimir, de aceea îl acuză la modul personal.

Autorul articolului îşi pune o întrebare pe care o atribuie (din lipsă de bun simţ) şi răposatului ierarh Antonie: „cum de se mai menţine un URSS bisericesc ?”. La astfel de întrebări rămînem nu numai şocaţi, dar mai ales, indignaţi. De la fondarea lui URSS-ul a prigonit constant Biserica. Statul sovietic era profund ateist. Biserica a rezistat mai mult de şaptezeci de ani graţie creştinilor ortodocşi din fosta Uniune care a îndurat, din plin, prigoanele sălbatice. A afirma că aceştia formau „URSS-ul bisericesc” este cea mai mai mare jignire adusă martirilor regimului totalitar sovietic printre care au fost părinţi, bunei şi străbunei de-ai noştri.

În continuare, într-un mod peiorativ, indirect, acesta calomniază toată Biserica Lupătoare, repet, care a luptat, şi nu a colaborat cu fostul regim: „Din păcate cei 60 de ani de robie comunistă a pervertit sufletele multor basarabeni, inclusiv ale acelor studenţi teologi, dar şi ale multor preoţi care cred sincer că Biserica Rusă face de gardă în anticamera Mîntuitorului, de dînsa depinzînd cine va fi primit în audienţă la Tatăl Ceresc şi cine nu, că celelalte popoare pot comunica cu Cel de Sus doar prin intermediul Moscovei.” Ce „anticameră” ce „audienţă” vede domnul Dabija – numai el ştie.

„Ortodoxia noastră e latină, pe cînd ortodoxia rusă e slavonă” – o nouă teologie îşi face apariţia în Basarabia. Dar nu este nimic original – seamănă mai mult cu o erezie. Biserica primară după Schisma din 1054 s-a despărţit în Biserica, Apuseană, Catolică – de rit latin şi cea Răsăriteană, Ortodoxă – de rit grecesc şi nu „slavon”. Referinţa la o „ortodoxie latină” seamănă mai mult la uniatismul ucrainean sau greco-catolicismul românesc primul ierarh al căruia, cu întreaga lui suită a fost anatemizat încă în secolul XVII.

Domnul Dabija mai face o constatare: „sfintele scripturi (Sfintele Scripturi – se scre cu majuscule dacă nu cumva se face referinţă la altceva decît Biblie – n.a.) mai afirmă că fiecare dintre noi se va prezenta la Judecata de Apoi cu neamul său, aducă – cu poporul său”. Nimic mai fals, fiecare om răspunde pentru păcatele sale şi este binevenit să se roage pentru cei apropiaţi lui sau pentru rătăciţi. Nimeni nu impută creştinilor păcatele semenilor săi, de exemplu criminali sau torţionari. Ar fi culmea dacă, de pildă, Partiarhia Română şi-ar asuma răspunderea pentru crimele săvîrşite de torţionari în închisorile din Piteşti, Curtea de Argeş şi Bucureşti sau pentru crimele săvîrşite de „usla”-şi în timpul „Revoluţiei din 1989”.

Vorbind despre perioada de „după „Primăvara de la Praga” din 1968” autorul ne mai uimeşte, continuînd, cu bogatele sale cunoştinţe de istorie: „regimul de la Bucureşti ulterior a degradat în suspiciune şi dictatură”. Prin urmare din 1944 pînă la instaurarea lui Ceauşescu în România, ar rezulta, că se trăia la fel ca în perioada interbelică.

Domnia sa ne mai aduce la cunoştinţă că „în România nu a fost închisă nici măcar o singură biserică”. Însă de proiectele megalomanice ale lui Ceauşescu (mai precis ale soţiei sale) cînd erau rase de pe faţa pămîntului sate întregi distinsului om de cultură, din păcate, nu zice nimic. În aria Casei Poporului la care au muncit şi după aceea au fost ucişi sute de oameni era şi o biserică. Astfel de proiecte avea numai Hitler în secolul XX.

„Cîntecele de jale ale evreilor”,despre care aminteşte domnul Dabija de fapt sînt Psalmii lui David. Interpretarea greşită, străină Ortodoxiei a versetelor din psalmul 136: „De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.” (Psalmul 136, 5-6) este caracteristică doar „martorilor lui Iehova” care propovăduiesc „raiul pe Pămînt” şi „moartea sufletului”. Evreii, însă, aşteaptă încă venirea lui mesia care după învăţătura Bisericii Ortodoxe va fi antihristul. Amîndouă aceste interpretări crează baza ereziei filetismului originile căreia se trag încă din timpul revoluţiilor secolului XIX.

În acest curent au fost a fost antrenaţ, din păcate, nu numai domnul Nicolae Dabija dar şi aproape întreg for public, aşa zis „creştin-democrat”care se implică, cu obrăznicie în afacerile bisericeşti care ţin exclusiv de domeniul teologiei.

http://mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=1649

http://mihaildohot.wordpress.com/2009/02/15/mitropolia-basarabiei-%E2%80%93-prada-politicii-oculte-i/