S-au dat numai note informative, aprecieri şi acuzaţii dar soluţiile incă lipsesc
În cele aproape două săptămîni trecute de după evenimentele din biserica „Sfîntul Alexandru Nevskii” din Ungheni am reuşit să adun mai mult de o sută de pagini cu date aprecieri şi comentarii referitor la cele ce au avut loc acolo. Sigur că această cantitate de informaţii nu reprezintă nici pe departe tot volumul de ştiri difuzate pe canalele mass-media. Mai există şi posturile radio, TV şi publicaţii care nu au ediţii electronice. Putem spune, pe bună dreptate, că această „busculadă” a fost ştirea cea mai mediatizată în bucata aceasta de lună la noi în ţară.
În cele aproape două săptămîni trecute de după evenimentele din biserica „Sfîntul Alexandru Nevskii” din Ungheni am reuşit să adun mai mult de o sută de pagini cu date aprecieri şi comentarii referitor la cele ce au avut loc acolo. Sigur că această cantitate de informaţii nu reprezintă nici pe departe tot volumul de ştiri difuzate pe canalele mass-media. Mai există şi posturile radio, TV şi publicaţii care nu au ediţii electronice. Putem spune, pe bună dreptate, că această „busculadă” a fost ştirea cea mai mediatizată în bucata aceasta de lună la noi în ţară.
Notele informative s-au făcut auzite doar cu referinţă la sursele din anturajul feţelor bisericeşti care s-au răzvrătit împotriva deciziei de a-l instala pe Prea Sfinţitul Petru la catedra episcopală din Ungheni. Informaţii oficiale din partea Mitropoliei Moldovei practic au lipsit de pe principalele posturi media: radio, TV şi chiar în publicaţiile scrise. Deşi, la prima vedere, nimic nu-i costă se putea uşor face un minim efort de acordare măcar a unui timp mai mare de emisie interviurilor cu oficialii Mitropoliei: un interviu (întreg şi fără cenzură) cu episcopul Petru, cu primarii localităţilor sau cu enoriaşii sau membrii comunităţii monahale de la mănăstirii Sfîntul Panteleimon de la Ungheni.
Nu putem spune, însă, că nu au fost luate interviuri de la oficialii Mitropoliei. Părintele Anatolie Cibric la emisiunea „În Profunzime” de luni, 6 noiembrie, referitor la acest subiect, a făcut o menţiune corectă: într-adevăr PRO TV-ul i-a luat un interviu acestuia dar în jurnalele informative a fost difuzată numai informaţia ce convenea rostului său de post comercial. Cu alte cuvinte se mediatizează doar datele care le convin finanţatorilor. Informaţiile despre doleanţele finanţatorilor, întotdeauna, reprezintă un secret comercial. Desigur mass media nu este obligată să apere interesele instituţiei bisericeşti, ea are interesele proprii mai ales dacă unii membri ai instutuţiei ecclesiale nu sînt cooperanţi sau ascund anumite lucruri ce merită mai multă transparenţă.
Pe de altă parte posturile comerciale care le-am putea pune la îndoială imparţialitatea sînt foarte operative din punct de vedere al difuzării informaţiilor – ştirile ajung practic instantaneu la publicul larg. Nivelul de profesionalism este ridicat în comparaţie cu cel al posturilor de stat sau subordonate intereselor unor instituţii ale statului. Orice nu ar zice responsabilii cu PR-ul unei publicaţii tirajate în Moldova, aproape fiecare din acestea sînt conduse de nişte grupuri de influenţă din umbră care la rîndul lor înaintează spre a fi promovat vreun lider de opinie sau vreo forţă politică care le-ar reprezinta interesele. Acest lucru este pe deplin demonstrabil.
Se promovează deschis ocultismul
La capitolul vieţii religioase în spaţiul pruto-nistrean cea mai mare parte a ziarelor şi revistelor din ţară au restanţe destul de semnificative. Lipsa unor specialişti în materie este izbitoare. Şi aici nu putem pune toate publicaţiile, cum se zice, „în aceeaşi oală”. De pildă ziarul „Timpul de dimineaţă” deşi s-a situat mult timp pe o poziţie de critic al Bisericii şi al Tradiţiei Ortodoxe, exprimate în primul rînd chiar de directorul şi editorialistul acestuia Constantin Tănase, are, acum, doi colaboratori de invidiat, într-o anumită măsură, pentru articolele de popularizare a tradiţiei şi a vieţii religioase: Angelina Olaru şi Pavel Păduraru. Am remarcat mai multe materiale despre mănăstirile Moldovei, interviuri cu diferiţi preoţi şi călugării mai în vîrstă de la noi nemaivorbind de latura socială abordată de aceştia.
Alte publicaţii se referă doar la note informative unilaterale şi articole de atitudine. Unul din aceste ziare este „Flux”-ul care seamănă mai mult la un organ de propagandă a partidului condus de Iurie Roşca şi Vlad Cubreacov numit impropriu „popular creştin”. Pe lîngă faptul că aduce numai acuzaţii, în cea mai mare parte, nefondate la adresa Biserocii Ortodoxe în aceleaşi pagini se face (parcă ar fi normal) publicitate la un vrăjitor autentic („Čçâĺńňíűé ˙ńíîâčäĺö…” p. 10, cu atît mai mult cu cît această informaţie este prezentă în limba rusă şi în grafie chirilică).
Este foarte straniu cum un ziar care se vrea apărător al dreptei credinţe ortodoxe şi al fiinţei naţionale româneşti poate să accepte aceste lucruri. Explicaţia este una foarte simplă: dacă atîta timp „Mitropolia Basarabiei” nu a atras atenţia la această flagrantă contradicţie înseamnă că această înstituţie este complice direct la vrăjitorie şi magie. Reamintim că Vlad Cubreacov este şi în continuare consilier eparhial în această structură.
Vrea să ne atragă atenţia la compatibilităţi între Ortodoxie şi vrăjitorie şi „Jurnal de Chişinău” în paginile căruia găsim deopotrivă şi articolele Ninei Negru şi fotografia unei aşa zise „clarvăzătoare şi tămăduitoare”(p. 23) căreia i se face publicitate. Este pe deplin înţeles faptul că o mare parte din banii redacţiei vin din publicitate şi că publicaţia se vrea a fi imparţială dar precum spune Mîntuitorul: „nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.” (Matei 6, 24).
Aprecieri şi comentarii
În afară de buletinele de ştiri şi notele informative în mass-media sînt prezente şi unele aprecieri ale evenimentelor ce au avut loc de cînd i-a fost interzisă intrarea Mitropolitului Vladimir şi Episcopului Petru în catedrala Sfîntul Alexandru Nevskii. În afară de vreo două trei publicaţii electronice toată presa este practic înecată în critici la adresa Bisericii Ortodoxe şi în special la adresa instituţiei mitropolitane oficiale în general.
Cel mai des răsună critici grele fără vreun temei documentar care sună mai mult a zvonuri şi a informaţii demne de presa de bulevard. De pildă: „Moldova plateste periodic taxe grele Patriarhiei de la Moscova”. Dacă autorul rîndurilor de mai sus deţine date documentare despre aceste „taxe grele” ar fi mult mai corect să se împartă cu cititorul referitor la acestea dar din moment ce sînt doar nişte zvonuri autorul devine în ochii oricărui cititor serios un mincinos notoriu.
Un alt neadevăr este că: „Mitropolia Moldovei, de mai bine de jumătate de secol, este o unealtă a serviciilor speciale ruse.” La fel trebuie dovedit, prin documente şi acte sau anumite evenimente istorice ce ar confirma acest caz, care este legătura cu „serviciilor speciale ruse”, dar nu sînt – aceasta este problema. În continuare autorul ne mai dezvăluie că: „Interesul acestor servicii este menţinerea … Patriarhiei Ruse” Şi în acest caz nu este adus nici măcar un argument nemaivorbind de ceva concludent.
„Mitropolia Moldovei sprijină deschis separatismul transnistrean şi subminează integritatea statului nostru”. La acest moment juristul mitropoliei ar putea uşor intenta un proces de calomnie autorului. Este o acuzaţie destul de gravă dar fără dovezi, fapt ce va conduce uşor la acuzarea autorului acestor minciuni.
În continuare se dau mai multe aprecieri care aduc atingere directă imaginii Bisericii Ortodoxe: „…Biserica rusa intra tot mai mult intr-un proces de erodare. Pentru cei mai multi clerici ai bisericii ruse din Basarabia, preotia e o profesie, pentru altii – o afacere si doar pentru cei mai putini – o chemare misionara. …Lucrurile in biserica s-au inversat. Vrednicia intre preoti a devenit un lux. Mantia si crucea au rolul de cortine, dupa care se joaca spectacole de interes Lumea se uita la ei ca la niste manechine vii.”. Ca şi în cazurile anterioare nu se face nici o referinţă pentru care din clerici „preotia e o profesie” sau „o afacere”. Autorul lasă de înţeles că cititorul nu-i va mai găsi pe cei „mai putini” dintre preoţi care au „o chemare misionară” ci va da doar peste „nişte manechine vii”. Dacă ar fi deschis acest Petru Amariei, autorul materialului din care am citat mai sus, măcar odată Sfînta Scriptură ar fi găsit neapărat cuvintele Mîntuitorului: „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18, 20). În mod sigur nu am fi auzit acum aceste critici de la el.
O mare doză de incompetenţa este prezentă şi în Mass-media
Îndată ce au fost difuzate imaginile acestui incident de la Ungheni practic de la toate publicaţiile din Chişinău s-au ridicat să comenteze situaţia numai persoane incompetente fără vreo cultură morală stabilă. Pe de altă parte, în sitaţia degradantă în care se află societatea moldovenească nu vom putea găsi prea uşor metoda de măsurare şi elevare a gradului de cultură morală. De pildă unul din ei prinzînd o altă ocazie de bîrfă ordinară scrie: „Şi culmea, au sustras din altar antimisul, haină pe care un preot o primeşte atunci când este hirotonisit şi fără de care nu poate ţine slujba.”. Aici se potriveşte întocmai celebrul proverb: „De tăceai, filosof rămîneai”. ANTIMIS – este o bucată de pînză dreptunghiulară pe care este pictată sau brodată icoana punerii în mormînt a Mantuitorului Hristos. în partea de sus, în mijlocul Antimisului se află o părticică de sfinte moaşte. Fără Sfîntul Antimis nu este posibilă savîrşirea Sfintei Liturghii, căci pe el se aşează darurile de pîine şi vin care se aduc lui Dumnezeu spre mulţumire, devenind Trupul şi Sîngele Mîntuitorului.
Întrucît evenimentele se desfăşoară nemijlocit în prezenţa unor feţe bisericeşti, nu putem înţelege cum de acest critic înverşunat al Bisericii Ortodoxe a comis o astfel de greşeală absurdă. O simplă navigare prin motoarele de căutare de pe net poate scoate la iveala zeci de pagini electronice cu definiţii şi explicaţii referitor la acest obiect de cult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Antimis, http://www.jurnalul.ro/articol_50244/dictionar___antimis___panza_cu_chipul_lui_iisus.html , http://www.plasticsusa.com/ortho/dict_abc.html. Pentru acei dintre jurnalişti, analişti, sociologi sau politologi care doresc să atragă atenţia sau numai să-şi expună o simplă părere ce ar avea legătură cu viaţa religios-morală din spaţiul românesc din partea stîngă a Prutului îi îndemnăm să se documenteze măcar un pic. Pentru întrebări, comentarii şi obiecţii, de obicei, se obişnuieşte a se adresa unor oameni mai competenţi în aceste materii cum ar fi profesorii seminariilor şi al facultăţilor de teologie. În plus, nu le-ar strica
să frecventeze şi locaşurile de cult mai des.
Editorialistul Sergiu Praporşcic într-un exces de zel conchide la finele unui articol plin de calomnii la adresa unor ierarhi ai Bisericii că: „Mitropolia Basarabiei poate deveni un factor important al, deocamdată, ipoteticei noastre aderări la Uniunea Europeană. Şi, în mod sigur, felul în care autorităţile moldovene vor trata Mitropolia Basarabiei va fi un indiciu clar al compatibilităţii lor cu structurile din cadrul UE.” În privinţa compatibilităţii între stat şi unele instituţii ale societăţii Sergiu Praporşcic are dreptate: modul cum se vor comporta autorităţile statului, cu această structură religioasă va fi un indice relevant despre nivelul de democratizare a societăţii noastre. Aderarea noastră la Uniunea Europeană nu depinde, însă, de faptul cît de repede creştinii ortodocşi din ţară se vor trece la „Mitropolia Basarabiei” care este parte integrantă a Patriarhiei Române, cum lasă să se înţeleagă în concluzia sa autorul. Anume acesta este miezul problemei: rolul politicului la noi în ţară a crescut într-atît încît pînă şi relaţia intimă a omului cu Dumnezeu intră sub incidenţa unui simplu ceremonial sau protocol. Prezenţa la Sfînta Liturghie sau pelerinajul la o mănăstire, însă, au început să fie comparate de „intelectualii” noştri nişte vizite „în purgatoriu”.
Pentru cei ce au comentat subiectul scandalului de la Ungheni a te duce la biserică nu înseamnă nimic mai mult decît a te duce la teatru sau la cinematograf. Aceştia văd Sfînta Liturghie doar ca pe o piesă frumos alcătuită dar care se repetă la nesfîrşit. Este pe deplin înţeleasă reacţia inadecvată a presei. Nu putem să acuzăm pur şi simplu Biserica sau numai Mass-media. Ar trebui să cercetăm şi să acordăm o atenţie sporită anume factorilor externi ce provoacă neînţelegere în Societate. Anume acţiunile indirecte ale acestor factori, care nu sînt întotdeauna sesizabili, produc dauna cea mai mare – lucru care este confirmat şi în Istoria Universală a Omenirii.
De ce lipsesc soluţiile?
Din păcate, în toată mass-media de limbă română şi de limbă rusă este greu de găsit vreun material care să poată reflecta imparţial şi obiectiv situaţia reală ce ţine în general de viaţa religioasă din ţară nemaivorbind de situaţiile în care se cer anumite soluţii prompte. De fapt soluţii reale nu le putem găsi expuse nici în presa din România sau din Federaţia Rusă, dar aceasta nu este o problemă a noastră. Toate soluţiile constructive trebuie să vină din interior. Ne-am convins, pe parcursul ultimilor 17 ani cîte soluţii ne-au adus străinii: tot felul de secte periculoase, creşterea numărului de bolnavi, creşterea violenţei ca urmare a promovării acesteia prin intermediul televiziunii şi cinematografului.
Şi aici putem să remarcăm, pe bună dreptate, faptul că nouă în ţară ne lipseşte un dialog constructiv între mass-media şi Biserică. Şi aici pe bună dreptate remarca cineva într-un context opus celui expus aici: „La intrebarea “de ce?”, raspunsurile ar fi mai multe. In primul rand, consecintele unei epoci antihriste si totalitare. In randul doi – mediul politic din R. Moldova. Corupt si antichrist”.
În primul rînd se cere ridicarea nivelului cultural duhovnicesc în ţară (mai ales printre tineri). Acest proces se poate realiza numai prin intermediul nemijlocit al presei locale, o presă care ar beneficia de sprijin şi din partea instituţiei bisericeşti. După atîţia ani de comunism ateu orice om are dreptul la o educaţie şi o informare ce ţine de viaţa religioasă. Este nevoie paralel şi de o deschidere mai mare a instituţiile abilitate spre a înfăptui aceşti paşi care de la început ar părea destul de greoi.
Presa ştie foarte bine cine s-a opus şi se opune introducerii educaţiei spirituale în şcoală, cine este în spatele închiderii seminarului din mănăstirea Noul Neamţ, cine a alungat studenţii teologi din blocul de studii al Academiei Teologice din Chişinău, cine se opune construirii locaşelor de cult ortodoxe în capitală şi multe alte aspecte şi nume carear mai trebui făcute publice.
Oamenii trebuie să ştie cine-i adevăratul responsabil al dezastrului din ţară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu