Secolul XX stă, incontestabil, sub semnul nebuniei omeneşti. Nenumăratele conflicte, care au culminat cu cele două războaie mondiale şi după aceasta cu un Război Rece, s-au soldat cu un număr enorm de jertfe omeneşti. Suferinţa umană a căpătat cote maxime. Genocidul, ca o formă alterată a gîndirii politice, a completat prin boli incurabile şi foamete numărul victimelor celui mai sîngeros dintre secole.
Explicaţia acestui fenomen este una simplă: oamenii şi-au întors cugetul de la Dumnezeu – au devenit nişte renegaţi. Credinţa – cel mai imporant lucru din sufletul omului – a secat. Astfel viaţa fără Dumnezeu a început să nu mai aibă sens. Treptat, oamenii, au început, să piardă înţelesul sensului vieţii – comuniunea cu Dumnezeu. Atitudinea arogantă faţă de darul cel mai de seamă al omului şi anume viaţa a început treptat să îl ducă la pieire.
Explicaţia acestui fenomen este una simplă: oamenii şi-au întors cugetul de la Dumnezeu – au devenit nişte renegaţi. Credinţa – cel mai imporant lucru din sufletul omului – a secat. Astfel viaţa fără Dumnezeu a început să nu mai aibă sens. Treptat, oamenii, au început, să piardă înţelesul sensului vieţii – comuniunea cu Dumnezeu. Atitudinea arogantă faţă de darul cel mai de seamă al omului şi anume viaţa a început treptat să îl ducă la pieire.
Fiodor Dostoievski – unul din cei mai mari scriitori ai Rusiei – în lucrarea sa intitulată „Fraţii Karamazov” zicea: „Dacă nu există credinţă în nemurirea sufletului, atunci orice lucru este permis” – exact ceea ce tinde să se impună, acum, la început de secol XXI, şi în ţara noastră. Astfel, fiind totul permis noţiunea de păcat dispare şi împreună cu aceasta înţelesul de „valoare creştină”. Acum, de pildă, foarte puţini, sînt conştienţi de faptul că viaţa fizică, la urma urmei, pentru fiecare se va termina odată „precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata” (Evrei IX, 27). Este de mirare faptul cum, civilizaţia occidentală şi în mare parte cea europeană – modelul multor politicieni şi aşa zisei elite culturale naţionale – a reuşit să se distanţeze, atît de mult, de idealurile creştine tradiţionale.
După căderea comunismului, omul modern est-european se complace în situaţia în care a fost vrînd-nevrănd impus s-o accepte. Deşi foarte mult s-a vorbit şi se vorbeşte despre „valorile occidentale” se observă că ele nu folosesc şi nu ajută la nimic pentru că sînt în fiecare clipă „schimbătoare”. În secolul XX declinul demografic, în raport cu rata natalităţii normale, a căpătat proporţii înspăimîntătoare. Sub pretextul ocrotirii diferitor idealuri s-a început propagarea unei politici de exteminare metodică a populaţiei. În prima jumătate a acestui secol ideologiile totalitare au folosit ca motiv pentru propagarea acestui flagel deosebirea rasială (nazismul) sau de clasă (bolşevismul) însă începînd cu cea dea doua jumătate, de politica exterminării în masă au început să se ocupe, deja, organizaţiile internaţionale camuflate sub masca sloganelor de tip „ocrotirea sănătăţii” sau a respectării „drepturilor omului”. Din păcate încă, este actuală expresia privind „miliardul de aur” la care trebuie redusă populaţia lumii.
Între politică şi genocid
Ne vom referi în continuare la organizaţiile care se ocupă de controlul asupra populaţiei cum ar fi: Federaţia Internaţională a Paternităţii Planificate (International Planned Parenthood Federation (IPPF)), Centrul pentru Politici şi Dreptul la Reproducere (Center for Reproductive Law and Policy (CRLP)), Fondul pentru Populaţie al ONU (UNFPA), Fondul pentru copii al ONU (UNICEF) şi Oficiul Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi (UNHCR). Aparent acestea sînt îngrijorate de răspîndirea bolilor incurabile şi creşterea violenţei în lume. Pentru înlăturarea acestor probleme se face un studiu demografic minuţios şi mai apoi se duc nişte campanii de aşa zisă informare şi prevenire. În realitate toate organizaţiile internaţionale, de acest fel, prin acţiunile mai sus menţionate, au ca scop controlul şi monitorizarea societăţii în general şi a individului în particular atît la nivel economic cît şi asupra conştiinţei intrinsec religioase. Miza acestor cercetări este foarte mare. Cine are control asupra sufletului unui om, se poate zice că, este şi stăpînul absolut al acestuia. Astfel omul simplu poate deveni, fără voia sa, rob al ambiţiilor oculte.
Documentele oficiale ale politicii externe ale SUA expuse în „Memorandumului de Studiu al Securuităţii Naţionale” (în abreviere NSSM-200) intrat în vigoare pe 27 noiembrie 1975 ne dezvăluie obiectivele reale ale controlului asupra populaţiei: „Scăzînd rata natalităţii, noi putem să îmbunătăţim perspectivele stabilităţii, politica în domeniul populaţiei devine de o importanţă vitală în domeniul intereselor economice ale SUA” , iar “creşterea rapidă a numărului populaţiei în ţările în curs de dezvoltare… dăunează stabilităţii lor şi provoacă probleme politice care pot să atenteze la siguranţa naţională a SUA”.
Metodele utilizate în controlul demografic, însă, nu se încadrează întru totul în circuitul valorilor general umane expuse oficial de către Occident. De cele mai multe ori, pentru a ascunde informaţiile despre efectul real asupra populaţiei şi a ocoli dezacordul autorităţilor locale ale diferitor ţări, se foloseşte un limbaj ambiguu. De pildă nici un alt termen nu demonstrează mai bine importanţa limbajului în documentele conferinţelor ONU decât expresia aparent inofensivă „sănătatea reproducerii”. În ciuda faptului că documentul final al Conferinţei ONU privind populaţia din Mexic a stabilit că „în nici un caz, avortul nu va fi promovat, ca metodă de planificare familială”, definiţia „serviciilor de sănătate a reproducerii”, adoptată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) include „accesul la avort” şi „dreptul la sterilizare”[1].
În 1992, „parteneriatul între agenţiile” UNICEF, Banca Mondială, Programul de Dezvoltare al ONU, OMS, UNFPA şi IPPF, precum şi Consiliul pentru Populaţie au propus o „iniţiativă pentru maternitate sigură”, centrată pe legalizarea avortului în cadrul tuturor programelor de sănătate şi maternale, private şi publice în ţările în curs de dezvoltare.” În cadrul parteneriatului, Banca Mondială trebuia să exercite presiune economică şi să ofere fonduri garantate[2]. De pildă, IPPF a devenit un finanţator major al politicii de control al populaţiei de un copil pe familie, promovate de guvernul Chinei. Fondurile IPPF către Asociaţia de Planificare Familială din China au crescut în decursul anilor, timp în care informaţiile despre încălcarea drepturilor omului inerente acestei politici (de exemplu, avorturile impuse, uciderea deliberată a copiilor nou-născuţi, sterilizările forţate etc.) au devenit cunoscute pe larg.
Ideologi şi fondatori
Pe parcursul timpului acest tip de genocid a fost promovat de numeroase personalităţi sociale. Laureatul Premiului Nobel pentru Medicină, Paul Ehrlich[3] susţinea, de pildă , metode obligatorii de control al populaţiei, dacă eşuau metodele voluntare, iar ecologistul american Garret Hardin[4] susţinea că „ libertatea de a reproduce este intolerabilă”. Sociologul englez Kingsley Davis[5] scria: „se pot aduce argumente că supra-reproducerea – creşterea a peste 4 copii – este o crimă gravă şi trebuie scoasă în afara legii”. Aceşti adevăraţi criminali ai umanităţii nu au fost niciodată judecaţi pentru faptul de a atenta la viaţa umanităţii.
În mod practic, întreaga ideologie modernă a controlului populaţiei îşi are originile într-o lucrare scrisă în 1798 de către economistul englez Thomas Malthus (1766-1834), întitulată „Eseu asupra principiilor populaţiei”. Malthus susţinea că rasa umană tinde să se reproducă în progresie geometrică (2, 4, 8 …), în timp ce resursele alimentare cresc în ordine aritmetică (1, 2, 3 …). Astfel, în condiţiile în care populaţia va creşte, se va produce o scădere al produsului mediu pe cap de locuitor. Ca o consecinţă a acestei relaţii, credea Malthus, sărăcia, bolile, epidemiile, războaiele sînt o binecuvântare pentru omenire, asigurând echilibrul între numărul populaţiei şi numărul mijloacelor de subzintenţă.
Modelele matematice ale lui Malthus, s-au dovedit a fi false. În ediţia, din 1826, a acestui eseu, Malthus a modificat substanţial teoria sa simplistă iniţială. Unele feţe tenebre ale politicii, totuşi, au continuat să promoveze ideile de început ale lui Malthus şi alte preziceri la fel de nefondate. Malthusianiştii moderni, care se ascund sub masca organizaţiilor de ocrotire a sănătăţii şi control al populaţiei, promovează o serie de pretenţii fără nici un temei despre consecinţele creşterii populaţiei, care ar duce, dacă nu este ţinută sub control, la foamete, catastrofe naturale şi epuizarea resurselor naturale.
Cu toate acestea, producţia de hrană, din toată lumea, depăşeşte creşterea populaţiei[6] şi specialişti de frunte au subliniat că sporirea producţiei alimentare din ultimele decenii a depăşit resursele disponibile de cultivare a produselor agroalimentare. Colin Clark, fost director al Institutului Economie Agricolă de la Universitatea Oxford, a ajuns la concluzia că dacă fermierii ar folosi cele mai bune metode disponibile lor, ar produce suficientă hrană pentru stilul american de alimentaţie, necesară pentru o populaţie de 35,1 miliarde de oameni[7], ceea ce înseamnă o populaţie de 6 ori mai mare decât populaţia din prezent a întregii lumi.
Fondatoarea şi reprezentanta de marcă a mişcărilor de aşa zisă „planificarea familiei şi sănătatea reproducerii” este socotită Margaret Zanger. Adepta ideologiei totalitare ( în acelaşi timp bolşevică şi fascistă) aceasta a luptat dea lungul întregii vieţi pentru „emanciparea femeii” considerînd familia şi căsătoria – „instituţie degenerată” şi punîndu-şi ca ţel legalizarea avortului. O caracteristică importantă a întregii sale cariere a fost lupta împotriva creştinismului ceea ce dă activităţii sale o conotaţie religioasă. Pe lîngă aceasta, Margaret Zanger pe parcursul vieţi a practicat ocultismul, meditaţia transcedentală şi teosofia.
Activitatea şi obiectivele UNFPA
În prezent, „Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie” (UNFPA) manifestă un interes deosebit pentru tineretul din fosta URSS şi ţările est europene promovînd fără menajamente: „educaţia sexual-vaginal-anal-oral-homosexuală” (mai simplu: perversiunile şi pornografia), „libertatea sexuală” (desfrîul), „dreptul omului” la avort şi sterilizare împreună cu tot felul de metode de contracepţie ce dăunează grav sănătăţii fizice şi psihice mame şi a copilului. Aceasta în timp ce în ţările arabe ocupate de SUA şi în Africa acelaşi „Fond” constrînge femeile să avorteze în schimbul ajutorului material (“hrană, apă, pături şi medicamente de prim ajutor”).
După mai mulţi ani de activitate a UNFPA în ţările vecine numărul populaţiei a început să scadă drastic. Peste 10 ani în Federaţia Rusă va număra 138 milioane de oameni (cu 9 milioane de oameni mai puţin ca acum), iar în 2050 populaţia României va ajunge la mai puţin de 16 milioane de oameni (cu 6 milioane de oameni mai puţin ca acum). Nu este exclus ca ritmul de scăderii populaţiei în următorii ani să se accelereze.
S-a constatat că UNFPA sub diferite pretexte estorchează şi foloseşte mijloace din bugetul de stat, se sustrage de la plata impozitelor şi încalcă legea privind reclama în locuri publice, încalcă dreptul părinţilor la educaţia. Toate aceste fapte pot fi demonstrate documentar . În concluzie UNFPA este o organizaţie antistatală cu un caracter vădit anticreştin.
Cu toate acestea autorităţile statale din Republica Moldova şi UNFPA converg în ideea: „soluţionării problemelor multidimensionale în domeniul populaţiei şi sănătăţii reproductive fiind conştiente de impactul factorului demografic asupra dezvoltării durabile a ţării noastre”, iar în anul 2004 „Guvernul Republicii Moldova a achitat contribuţia benevolă la Fondul ONU pentru Populaţie pentru cinci ani înainte”. Mai mult „Moldova este unicul stat din CSI care a contrasemnat ( în 2004) documentul în cauză (Declaraţia de Susţinere a Programului de Acţiuni al UNFPA), alăturîndu-se astfel celor peste 70 de lideri mondiali care s-au angajat să susţină eforturile UNFPA”.
Nu este de mirare toleranţa Statului faţă de asemenea organisme. Obiectivul cadru în domeniul „protecţiei sănătăţii” populaţiei în Republica Moldova este „formarea unui stereotip nou în comportamentul” acesteia[8] – stereotipul omului nebun, al omului fără de Dumnezeu.
Să nu ne amăgim de aparenţele îmbietoare. Să nu uităm de cuvintele Mîntutorului: „Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta. Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona”. (Matei VI, 20-24).
____________________________
[1] Progress in Human Reproduction Research, nr. 45, 1998
[2] Population Research Insitute Review, mai/iunie 1992
[3] Paul R Ehrlich, The Population Bomb, New York: Ballantine, prolog, 1968
[4] S.T. Reid si D.L.Lyon (ed.), Population crisis – an interdisciplinary perspective, 1972
[5] Kingsley Davis, in R. Eliot et al., “US population growth and family planning: a review of literature”, in The American population debated, Daniel Callahan, New York: Anchor Books, 1968
[6] T Hewitt şi I Smyth, “Is the world overpopulated? “, în Allen şi Thomas(ed.), Poverty and Development in the 1990s, Oxford University Press, 1992
[7] C Clark, Population Growth: The Advantages, Santa Ana: R L Sassone, 1972, pag. 44
[8] Monitorul Oficial al RM, nr. 1725-1727, p.47.
http://ww.mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=2499
http://mihaildohot.wordpress.com/2009/02/15/traieste-ti-clipa-%E2%80%93-un-memento-mori-in-stil-new-age/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu