În numărul de marţi, 21 iunie 2005, a Jurnalului de Chişnău, chiar pe prima pagină, jurnalista Nina Negru semnează un editorial intitulat în batjocură „Cercul euphemistic”. Articolul reprezintă un nou atac la adresa unităţii Bisericii Ortodoxe din Moldova. Cu respect pentru activitatea ei anterioară, dar şi cu adîncă părere de rău ne permitem, dar ne vedem şi datori, în virtutea responsabilităţii morale, să facem precizările de rigoare.
„Prin tradiţie”, în ziua Pogorîrii Duhului Sfînt, în toată Ortodoxia se vorbeşte, pe lîngă „folosul învăţăturii” de credinţă, care ar trebui să se propovăduiască întotdeauna, şi despre unitatea Bisericii. Aceasta se caracterizează (vedem chiar din Cartea Facerii) prin „ordine şi lege”. „Limbile ca de foc” care „au şezut pe fiecare dintre ei (Sfinţii Apostoli – n.a.)” nu le-au fost date pentru a dezbina. Din contra: „ S-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa… Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lîngă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi,” auzindu-i pe ei vorbind în limbile lor „faptele minunate ale lui Dumnezeu! … Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte.” (Faptele Apostolilor II, 6, 9-11, 44). Pentru aceştia Mîntuitorul a zis: „Şi iată Eu cu voi sînt în toate zilele pînă la sfîrşitul veacului. Amin.” (Matei 28,20).
„Prin tradiţie”, în ziua Pogorîrii Duhului Sfînt, în toată Ortodoxia se vorbeşte, pe lîngă „folosul învăţăturii” de credinţă, care ar trebui să se propovăduiască întotdeauna, şi despre unitatea Bisericii. Aceasta se caracterizează (vedem chiar din Cartea Facerii) prin „ordine şi lege”. „Limbile ca de foc” care „au şezut pe fiecare dintre ei (Sfinţii Apostoli – n.a.)” nu le-au fost date pentru a dezbina. Din contra: „ S-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa… Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lîngă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi,” auzindu-i pe ei vorbind în limbile lor „faptele minunate ale lui Dumnezeu! … Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte.” (Faptele Apostolilor II, 6, 9-11, 44). Pentru aceştia Mîntuitorul a zis: „Şi iată Eu cu voi sînt în toate zilele pînă la sfîrşitul veacului. Amin.” (Matei 28,20).
Astfel, prima comunitate creştină era alcătuită din toţi cei convertiţi şi botezaţi „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh” (Matei 28,19) indiferent din ce neam făceau parte. Scrierile Sfinţilor Apostoli nicăieri nu „arată că ele doreau” sau „se îndreptăţeau să dorească o viaţă bisericească naţională”, după cum scrie doamna Negru.
Autoarea, însă „preferă să pună în discuţie alte consecinţe ale pogorîrii Sfîntului Duh” – Care ar fi acestea? Doamna are în vedere, se pare, doar „canonul 34 apostolic” care este citat intenţionat incomplet, adică exact cum fac sectele neoprotestante cînd fac referinţă la versetele din Sfînta Scriptură.
Iată citatul: „Se cade ca episcopul fiecărui neam să cunoască pe cel dintîi dintre dînşii şi să-l socotească pe el drept căpetenie şi nimic mai însemnat să nu facă fără încuviinţarea acestuia” şi iată urmarea omisă „şi fiecare să facă numai acelea care privesc parohia sa şi satele de sub stăpînirea ei. Dar nici acela să nu facă ceva fără încuviinţarea tuturor, căci numai astfel va fi înţelegere şi se va mări Dumnezeu prin Domnul în Duhul Sfînt: Tatăl şi Fiul şi Sfîntul Duh.” Legătura dintre pericopele (pasajele din Biblie – n.a.) citate din Apostol în Duminica Mare şi canonul 34 apostolic este evidentă, dacă adăugăm ultima parte din textul intenţionat ciuntit. Ne-ar fi părut bine ca doamna să fi fost la Biserică în Duminica Mare cînd s-a citit Apostolul, dar dacă nu – o îndemnăm să facă acest lucru de acum încolo.
Din editorial rezultă că doamna Negru atribuie interpretarea greşită a canonului 34 Sfinţilor Apostoli, exact ca expresia „Biserică Naţională” care, la drept vorbind, a început să fie folosită anume de „naţionaliştii secolelor trecute” care au pervertit şi înţelesul corect al canonului. Ideologia promovată prin violenţă de aceştia, are o origine profund ocultă şi anticreştină. Acest lucru este evident dacă studiem mai atent evenimentele care au avut loc în timpul revoluţiilor din epoca modernă şi nu numai. Urmările se fac simţite şi pînă acum: răspîndirea rapidă în rîndul societăţi a ateismului, indiferentismului spiritual şi al aberaţiilor de tip sectar etc. Se pare că semnatara editorialului din Jurnal de Chişinău, din păcate, nu este familiarizată cu aceste date sau pune aceste consecinţe tot pe seama Bisericii Ortodoxe.
În acelaşi context, pînă în secolul al XIX-lea nu se cunoaşte nici o scriere în care să se fi amintit expresia „Biserică Naţională”. Acelaşi lucru se poate afirma, cu siguranţă, şi despre „Bisericile Mame” (la plural). Din contra, prin Simbolul de Credinţă, preluat şi completat, la Sinoadele din Niceea (325) şi Constantinopol (381) de către Sfinţii Părinţi, creştinii mărturisesc de secole credinţă: „… întru Una, Sfîntă, Sobornicească (Universală) şi Apostolească Biserică”.
Din cele expuse de doamna Negru rezultă că ea este mai degrabă adepta telogilor „catolici şi protestanţi”, decît a celor ortodocşi. Nu este de mirare că a surprins-o „asupra dexterităţii ruşilor de a interpreta canoane şi tradiţii”. Vă anunţăm, pe această cale, că Vladimir Lossky, veridicitatea datelor căruia le puneţi la îndoială, a trăit şi a activat aproape toată viaţa la Paris în cadrul Bisericii Ortodoxe din emigraţie şi şi-a făcut studiile la Sorbona. Mai mult, autori precum Vladimir Lossky, Serge Bulgacov, Alexandr Shmeman, Nicolai Berdiaev, Gheorghii Florovskii sînt citiţi şi apreciaţi nu numai în Rusia, dar şi în întrega lume, pe un loc de seamă, în studierea marilor teologi, aflîndu-se şi România.
Dacă nu-i credeţi nici pe aceştia, mai mult ar trebui să vă surprindă ceea ce zic astfel de teologi cu renume, ai Bizanţului, precum: Zonara, Aristin şi Valsamon în lucrările lor. Explicînd cea de-a 34-a regulă Apostolică, Zonara spune: „În acest scop (se are în vedere excluderea încălcării subordonării în cadrul ierarhiei bisericeşti – n.a.) această regulă porunceşte ca primii episcopi din fiecare regiune, adică arhiereii mitropoliei, să fie recunoscuţi de toţi episcopii acelei regiuni ca şi căpetenie a acestora”. Astfel, Zonara consideră că expresia „fiecărui popor” este identică cu expresia „fiecărei regiuni”. Această părere este împărţită şi de ceilalţi doi teologi.
În continuare stimata doamnă Negru, în contradicţie cu canonul 34 apostolic, trece la o polemică contra organizării bisericeşti. Poate că doamna ştie cine sînt acei ierarhi din „cercurile jurisdicţionale ale Patriarhiei Ruse” care au întreprins acţiuni de lăţire, motivînd aceasta „sub pretextul protejării unor etnici ruşi, care s-ar putea integra cu succes în naţia noastră ortodoxă”. Constatăm, mai degrabă, că este o calomnie îndreptată la adresa întregii ierarhii canonice care nu împărtăşeşte viziunile sale eretice.
Din afrmaţia că „în minţile unora de la noi încape însă,” cică „la sugestie rusească, şi o Biserică autocefală a Basarabiei, paralel cu Biserica Ortodoxă Română, ca şi o a doua limbă în cadrul limbii române literare” nu este clar despre care Biserică este vorba: Biserica Ortodoxă, autoritatea mitropolitană a căreia a fost întemeiată de unul din cei mai de seamă ierarhi care s-au născut dintre românii din Moldova şi anume Mitropolitul Gavriil Bănulecu-Bodoni sau alta, care este „paralel cu Biserica Ortodoxă Română” ?
Faptul că hotărîrile canonice ale Sinoadelor Apostolice, Ecumenice şi locale nu sînt respectate, ne face să tragem concluzia că autoarea ţine calea celor care dea lungul secolelor au fost daţi anatemei de către Biserică din timpul Sfinţilor Părinţi.
La 29 august 1872, la Constantinopol, din cauza tulburărilor provocate de unii ierarhi bulgari, s-a reunit un sinod panortodox alcătuit din 32 de arhierei. La acest sinod au fost prezenţi întîistătătorii tuturor Patriarhiilor Ortodoxe (în afară de cea a Ierusalimului), care au discutat despre cauza tulburărilor şi eventualele urmări ale acestora. S-a stabilit că decizia de ieşire de sub autoritatea ierarhică a Patriarhiei Ecumenice este necanonică. Cu alte cuvinte: „Întemeierea unităţii unei biserici locale pe un principiu politic, etnic ori cultural este socotită de Biserica Ortodoxă erezie şi poartă denumirea de filetism”. În pofida faptului că acţiunile ierarhilor bulgari au fost apreciate ca schismă şi învăţătura lor – erezie, o serie de prelaţi din ţările balcanice, influenţaţi fiind de unele cercuri cu interese obscure, au adoptat şi ei aceleaşi concepţii.
Doamna Negru îi îndeamnă pe toţi spre această erezie, făcînd referire cu neruşinare la Canonul 34 Apostolic: „Alegeţi, conform canonului 34, jurisdicţia corectă”. Reamintim doamnei Negru că în timpul celor şapte Sinoade Ecumenice nici unul din Scaunele Patriarhale nu era „organizat pe principiu etnic” cu atît mai puţin acest principiu nu era „ reflectat … şi în numele lor”.
Mult stimată doamnă Nina Negru „Creştinii români din Basarabia sînt divizaţi în două mitropolii,” nicidecum „din cauză că nu sînt lăsaţi să reia legăturile canonice tradiţionale cu Biserica mamă”, ci din cauza prozelitismului de-a dreptul sălbatic pe care îl practică, din păcate, o minoritate intelectualistă din rîndul societăţii dar, în acelaşi timp, majoritară în rîndurile mass-media. Ortodoxia, niciodată, pe parcursul întregii istorii bisericeşti, nu a limitat libertatea credincioşilor săi. Dacă, însă, au existat astfel de cazuri, vinovaţii în nici un caz nu au putut fi numiţi „drept măritori”.
Filetismul este definit „naţionalism bisericesc… dintr-o greşeală intenţionată” de cealaltă extremă eretică – ecumenismul prezent, preponderent, în acele ţări ortodoxe care au admis în sînul lor filetismul. În realitate, filetismul şi ecumenismul, oricît ar fi de paradoxal, sînt două feţe ale aceleiaşi mişcări oculte. Înţelesul simplist al acestei erezii este proliferat anume de ei şi nu de către Biserica Ortodoxă. Anume acolo se produce „anihilarea identităţii naţionale a creştinilor, expuşi astfel pericolului de a fi înhăţaţi frăţeşte de cunoscuta forţă centripetă a unor cercuri jurisdicţionale rapace.” ( Vezi „De ce filetismul este erezie” ).
Autoarea nu expune nici un argument teologic plauzibil în favoarea celor enunţate în editorial. Prin urmare, expresia „deconectaţi de la noţiunea de drept canonic” şi-o atribuie pe deplin.
Ar fi bine şi, pînă la urmă – creştineşte, ca doamna Nina Negru să revină asupra ideilor din acest editorial (tot omul greşeşte, dar şi aici credinţa noastră are remedii – pocăinţa din suflet), pentru că sînt nişte erezii, şi să se cureţe de acest păcat de moarte, prin Sfînta Spovedanie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu