Lumina de la Sfîntul Mormînt este atestată istoric din veacul II
1. În fiecare an, timp de secole în ziua ce precede Sfintele Paşti în locul unde a fost pus Trupul Mîntuitorului are loc o minune sau alfel zis un fenomen inexplicabil din punctul de vedere ştiinţific – apariţia unei Lumini nematerialnice nebişnuite.
În istoriografia bisericească apariţia Luminii Sfinte la Mormîntul Domnului nostru Iisus Hristos din Ierusalim este atestată prima dată la Eusebiu de Cezareea († 340), care istoriseşte un caz petrecut în vremea patriarhului Narchisse (sec. II). De Paşti în candela care se afla în interiorul mormîntului, din cauza lipsei de ulei, s-a turnat apă din izvorul Siloamului. Îndată candela a fost aprinsă „de un foc ceresc” şi a ars în timpul întregii slujbe pascale.
Ceremonia pregătitoare
2. În sîmbăta Paştelui, de dimineaţă, toate candelele şi luminile din Biserica Sfîntul Mormînt se sting. Se aşază vata curată pe piatra de deasupra Sfîntului Mormînt, în aşteptarea că ea va fi aprinsă de focul ceresc. Apoi se pecetluieşte uşa cuvucliei în faţa clerului şi a intregii mulţimi cu patru peceţi, adică cu două panglici de pînză albă în formă de X cu peceţi de ceară la capete. Din acel moment forţele de ordine israeliene păzesc cu stricteţe Sfîntul Mormînt ca nimeni să nu se mai poată apropia de uşa pecetluită.
Peste noapte biserica devine neîncăpătoare. Pe lîngă preoţii ortodocşi şi pelerini de toate credinţele în Biserică vin o mulţime de arabi ortodocşi localnici. Sînt mii de oameni veniţi din toate părţile lumii, din credinţă pentru folosul sufletesc, dar mai cu seama pentru a vedea marea minune ce se petrece aclo de sute de ani.
La orele 14, sîmbăta , Patriarhul Ierusalimului cu tot clerul ortodox iese din Altar, purtîndu-se înaintea lor cele 12 steaguri cu însemnări din viaţa Mîntuitorului şi ocolesc Sfîntul Mormînt de trei ori cu cîntări şi în sunetele clopotelor. După un vechi obicei, Întîistătătorul este controlat minuţios de către forţele de ordine pentru ca nu cumva să ascundă ceva inflamabil la el. Numai după acest ultim control Patriarhul intră, fără veşminte, în cuvuclie. Acolo îngenunchează şi începe a se ruga cu umilinţă Domnului pentru a se învrednici de darul ceresc care esteLumina Sfîntă..
Flăcările pogorîte din cer nu ard pe credincioşi
3. Uneori Lumina apare la cîteva clipe de la intrarea Întîistătătorului Ortodox în cuvuclie, alteori după vreo cîteva ore de rugăciune intensă. Intervalul de timp cît se roagă Patriarhul, pentru cei prezenţi, pare o veşnicie. Se spune că atunci cînd Lumina de la Ierusalim nu va mai pogorî, sfîrşitul lumii va fi aproape.
În fiecare an Lumina Sfîntă apare diferit. De cele mai multe ori însă apariţia ei este precedată de fulgere mici însoţite de scînteieri ce umplu tot spaţiul şi prin care se aprind candelele şi vata special pregătită de pe lespedea de piatră pe care a stat Trupul Mîntuitorului. Uneori în Biserică apare un nor luminos şi toţi cei prezenţi sunt acoperiţi de roua ce se iveşte în interiorul Bisericii. În acea clipă se aprind candelile cuvucliei. Alteori se observă sfere albe de foc care par a zbura prin întreaga Biserică. Uneori credincioşii au avut darul de a vedea chiar îngerii care aprindeau lumînările credincioşilor şi candele bisericii.
Odată cu apariţia Luminii Sfinte Patriarhul Ortodox iese purtînd în ambele mîini două mănunchiuri a cîte 33 de lumînări, după vîrsta Mîntuitorului, aprinse cu această Lumină cerească. Imediat toată Biserica Învierii Domnului este cuprinsă de o mare de foc, cu toate acestea, niciodată s-a înregistrat vreun incediu la Sfîntul Mormînt. Uneori lumînările credincioşilor încep să ardă de la sine fără a fi aprinse de cineva.
Pe parcursul a 10-15 minute acest foc are proprietăţi nefireşti: are o culoare deosebită albă albăstruie, nu arde deşi este o lumină de foc, este chiar rece la început, para de foc este mult mai alungită decît cea obişnuită. Abia după aceea, flăcările cereşti capătă proprietăţile unui foc obişnuit.
Se poate spune că flăcările ce se pogoară la Ierusalim în Sîmbăta Paştelui Ortodox sînt de aceeaşi natură cu limbile de foc pogorîte în ziua Cinzecimii peste apostoli sau cu rugul care ardea fără să se mistuie văzut de Moise pe muntele Horiv (Ieşire 3, 1-2).
Lumina Sfintă la Mormîntul Domnului din Ierusalim se pogoară întotdeauna doar la Paştile Ortodox
5. Lumina Sfintă la Mormîntul Domnului din Ierusalim se pogoară întotdeauna doar la Paştile Ortodox, adică în ziua liturgică prevăzută de lalendarul ţinut de biserica răsăriteană şi nu de cea din Apus.
În 1549 nişte negustori armeni, despărţiţi de Biserica Răsăriteană pentru abaterile lor dogmatice, au convins autorităţile turceşti păgîne să interzică ortodocşilor de a primi ei Lumina Sfîntă. În locul Patriarhului Ortodox a intrat cel armean pentru a se ruga pentru pogorîrea Luminii. Armeni, însă, au fost ruşinaţi, cînd din coloana din afara bisericii, lîngă care se afla rugîndu-se Patriarhul ordodox Ioachim a crăpat şi din ea a ieşit sub formă de pară Lumina Sfîntă pe care Patriarhul a transmis-o credincioşilor care-l însoţeau. Coloana crăpată stă pînă astăzi ca mărturie a minunii ce a avut loc în apropierea Sfîntului Mormînt.
Faptul că Lumina Sfîntă apare numai în timpul rugăciunii Patriarhului Ortodox din Ierusalim şi la nici o altă confesiune religioasă arată că Ortodoxia este credinţa întru care binevoieşte Dumnezeu.
Mormîntul Domnului este considerat de întreaga creştinătate – centrul duhovnicesc al omenirii. Credincioşii, care au încă posibilitatea, fac pelerinaje acolo pentru a se închina Ziditorului tuturor în locul unde a fost pus Trupul mort al Fiului Său. Domnul nostru Iisus Hristos prin jertfa pe Cruce şi prin Învierea Lui din morţi a oferit posibilitatea salvării tuturor oamenilor de la moartea sufletească şi restabilirea omulului distrus de păcat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu