Societatea noastră se află într-un dramatic proces de decădere moral-spirituală. Acest lucru se caracterizează prin pătrunderea în societatea noastră a unor elemente nocive şi degradante mai ales pentru tînăra generaţie. Pînă şi intelectualitatea noastră şi-a pierdut orice principiu moral-religios. De aceea elitele şi cei ce le susţin suferă de o boală spirituală acută – cea a lipsei de credinţă. Foarte puţini îşi dau seama cu adevărat că asistă la un război modern – cel al informaţiilor – în care arma predilectă este mass-media. Scopul acestui război este îndepărtarea oamenilor de la adevărata credinţă. Acest lucru se remarcă cel mai uşor în publicaţiile săptămînale. Să luăm de exemplu Timpul.
În editorialul de vineri, 8 aprilie, intitulat „Jefuitorii de iluzii”, Constantin Tănase, ca de obicei, vrea să ne dea încă o lecţie de etică politică dar şi de “moralitate proeuropeană”. Nu ştim, însă, pe cît este de familiarizat autorul articolului “Dumnezeu e comunist” cu ultima expresie, avînd în vedere limbajul de mahala cu care îi „freacă” (vorba dumisale) pe toţi. După ce a descris opoziţia în culori galben-oranj domnul Tănase îi vede pe toţi “negri, cocoşaţi şi lacomi” şi nici pe cititorii săi nu-i iartă. S-ar părea că prea des se uită domnia sa în oglinda editorială a publicaţiei.
În editorialul de vineri, 8 aprilie, intitulat „Jefuitorii de iluzii”, Constantin Tănase, ca de obicei, vrea să ne dea încă o lecţie de etică politică dar şi de “moralitate proeuropeană”. Nu ştim, însă, pe cît este de familiarizat autorul articolului “Dumnezeu e comunist” cu ultima expresie, avînd în vedere limbajul de mahala cu care îi „freacă” (vorba dumisale) pe toţi. După ce a descris opoziţia în culori galben-oranj domnul Tănase îi vede pe toţi “negri, cocoşaţi şi lacomi” şi nici pe cititorii săi nu-i iartă. S-ar părea că prea des se uită domnia sa în oglinda editorială a publicaţiei.
În continuare domnia sa scrie că „toată planeta stătea încremenită, aşteptînd să-l petreacă în ultimul său drum pe Papa Ioan Paul al II-lea”. Din acest lucru rezultă că moldovenii, sîrbii şi chiar ruşii, care de secole sînt ortodocşi, sînt, de fapt, de pe altă „planetă”, decît de pe cea de pe care vociferează el. Sau el crede că „toată planeta” venerabilului publicist este populată doar de liber-cugetători care îşi permit să insulte valorile naţionale şi religioase de cîte ori le abate lor, chiar vorba domniei sale confirmă că „îi vinde uşor pe ai săi şi-i crede pe străini”.
Prin intermediul publicaţiei Timpul Tănase proliferează direct şi indirect erezii, de tipul filetismului, anatemizate de Patriarhia Constantinopolului încă de la mijlocul secolului al XIX-lea. În Ortodoxie erezia din totdeauna a fost caracterizată ca o trădare a obiceiurilor şi a credinţei strămoşeşti. Filetismul are o caracteristică aparte prin aceea că identifică religia cu naţionalitatea, dar are aceeaşi origine ocultă cu alte rătăciri „moderne”. O astfel de rătăcire este expusă făţiş în articolul intitulat: „Duminica triumfului conştiinţei naţionale” (26 noiembrie 2004) Redăm în continuare un fragment din articol: “Fraţii mei de sînge şi de credinţă! Suntem în preajma unei duminici cu semnificaţie dublă. Întîi, e Duminica Domnului, numită Paştele Mic, apoi e Duminica triumfului conştiinţei naţionale. Duminică (clopotele – n. r.) vor răsuna în unison pentru a ne deştepta conştiinţa, dar numai unul dintre ele va răzbate la inima noastră, îndemnîndu-ne să ne onorăm datoria de cetăţean şi obligaţiunile morale de om…”.
Pe de altă parte, Tănase cade într-o altă erezie cea a ecumenismului – o altă rătăcire „modernă” care formal este opusul filetismului. Luîndu-ne după editorialul din 8 aprilie, toţi cei care nu au ţinut doliu „aşteptând să-l petreacă în ultimul său drum pe Papa Ioan Paul al II-lea” nu sînt socotiţi a fi în rînd cu oamenii. Se ştie, doar, că papalitatea nici pînă în prezent nu şi-a abandonat politica murdară de prozelitism religios îndreptată împotriva Ortodoxiei. Un exemplu relevant este situaţia actuală din vestul Ucrainei. Acolo pînă acum uniaţii supuşi ai Papei de la Roma se dedau la acte de violenţă împotriva ortodocşilor prin ocuparea forţată a bisericilor, acte de barbarie şi răfuială contra enoriaşilor şi a preoţilor care nu vor să treacă de partea ereticilor.
Ştie oare domnul Tănase “Cînd şi de ce serbăm” atunci cînd îi îndeamnă pe cititorii săi la schismă bisericească? Ce ar zice înaintaşii noştri dacă ar auzi îndemnul lui Tănase să înceapă serbarea Paştilor odată cu cei care l-au răstignit pe Domnul nostru Iisus Hristos? Aici se vede că atît articolele sale cît şi cele ale colaboratorilor săi dau dovadă de lipsă de elementară cunoaştere a învăţăturii de credinţă. De altfel, domnia sa nici ortodox nu este. Numai aşa ar putea pune public întrebarea “De ce trebuie să mă tem de Dumnezeu?” unul din colaboratorii săi.
Totul devine clar după citirea unui articol al domniei sale unde autorul „fuge în pădurea cu îngeri să se dea huţa cu ei prin crengi” pentru ca mai apoi, într-un alt articol, să pornească la „Vînătoare de îngeri”. Nu cred că domnul Tănase, în această stare, poate să-şi dea seama că scriind „Psalmul fericirii” mai întîi este atacată Biserica printr-o blasfemie strigătoare la cer şi mai apoi oponenţii politici. La sfîrşit Tănase face o confesiune sinceră din care vedem din ce cauză domnia sa „a avut cele mai mari necazuri”: „1. n-am tăcut cînd trebuie; 2. am umblat desculţ prin cosmos şi 3. am scris un editorial politic pe genunchii unei veveriţe cu ochi trişti de fată neîncepută”.(10 decembrie 2004).
Ne punem întrebarea pe care planetă se află domnul Tănase pentru a îndrăzni să prevestească “un viitor sumbru: Sfîrşitul lumii în 2012″ într-una din ediţiile (intitulate se pare în batjocură) ale Timpului. sau a aflat acest lucru de la „cea mai vestită ghicitoare şi vrăciuitoare din R. Moldova”.(p. 31, 25martie 2005). Cu ce drept îndrăzneşte unul din colaboratorii lui să compare deopotrivă Sfînta Scriptură cu publicaţia sa în timpul campaniei de abonare ?
„Elementara corectitudine omenească” şi simţul măsurii după cum se vede, la domnul Tănase se exprimă printr-un patriotism fals. Fiecare creştin adevărat ştie că un adevărat patriot, este, în primul rînd, creştinul care păstrează credinţa înaintaşilor intactă. Se pare că domnul Tănase încurcă pseudopatriotismul său cu trădarea pe care , din păcate, o practică.
Domnul Tănase, bineînţeles, nu are de unde şti că la adevăraţii români se mai păstrează un vechi obicei prin care cei care s-au depărtat de adevărata credinţă nu li se permite de a fi îngropaţi în cimitirele străbunilor, doar pe la răspîntii de drumuri şi sub gardurile gospodăriilor unde au trăit, ca şi sinucigaşii.
Să ne rugăm cu toţii pentru luminarea rătăcitului Constantin, fugit de la Domnul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu