Odată cu serbarea Paştilor nu numai mass-media dar şi autorităţile s-au întrecut în declaraţii care mai de care mai încurcate şi mai contradictorii. Acţiunile politicienilor noştri de prim rang au dat dovadă de un fariseism notoriu.
Un lucru este cînd sînt luate interviuri de la oameni simpli, de pildă, de pe stradă care-şi expun sentimentele în acest răstimp de sărbătoare şi cu totul alt lucru este cînd pe marginea temelor pascale se expun persoane cu funcţii de responsabilitate în Stat şi care sînt obligaţi să ia decizii cruciale pentru bunăstarea spirituală, economică şi culturală a societăţii. În acest context orice atitudine lipsită de un tact politic poate aduce prejudicii substanţiale mult mai mari decît îşi pot imagina cu simţurile lor obtuze conducătorii noştri.
Un lucru este cînd sînt luate interviuri de la oameni simpli, de pildă, de pe stradă care-şi expun sentimentele în acest răstimp de sărbătoare şi cu totul alt lucru este cînd pe marginea temelor pascale se expun persoane cu funcţii de responsabilitate în Stat şi care sînt obligaţi să ia decizii cruciale pentru bunăstarea spirituală, economică şi culturală a societăţii. În acest context orice atitudine lipsită de un tact politic poate aduce prejudicii substanţiale mult mai mari decît îşi pot imagina cu simţurile lor obtuze conducătorii noştri.
Astfel, unele publicaţii din capitală s-au străduit să-şi mărească rîndurile cititorilor prin publicarea în premieră, după aproape un an de zile, a unor articole despre Sfintele Paşti şi în general pe tematică religioasă. Pentru ele orice tip de eveniment de care se interesează publicul larg, inclusiv sărbătorile ortodoxe, devin prilej de promovare a mărcii. Nu de puţine ori la radio, TV sau în ziare expresia bucuriei fiecărui creştin ortodox – „Hristos a Înviat” este transformată într-un mijloc pentru a face publicitate comercială. De aceea, se poate trage concluzia ca acestea sînt doar nişte publicaţii comerciale.
În ediţia pascală a Jurnalului de Chişinău directorul acestei publicaţii face o apologie a aşa zisei „Evangheliei după Iuda” iar peste o pagină Nina Negru reia subiectul ( „Colaboratorii” lui Dumnezeu, articol ce lipseşte din ediţia electronică), făcîndu-i, evident publicitatea atît de dorită a celor care instigă la blastfemie de parcă numai subiectul în cauză îi chinuie pe cititori în Săptămîna Patimilor. Peste vreo cîteva pagini în „Ce vorbeşte lumea” aflăm că: „Numai cu copii să nu te porneşti pe la biserici” şi mai jos un intervievat îşi expune părerea neavenită „…noi ştim care femei „fac gât”. Pot să-mi închipui că ele când erau ca noi tare sfinte mai erau! Totdeauna caută motive de ceartă cu cei mai tineri. Poate sunt invidioase, nu ştiu ce le apucă. Da’ noi special ne îmbrăcăm în pantaloni ca să aibă ele ce comenta. Degeaba mai stau aici şi se roagă dacă atunci când ies din biserică bârfesc tot ce mişcă. Mă rog, e treaba lor, da’ pe noi să ne lase în pace!”. Nu mai vorbim de faptul că paginile de includ horoscoapul, celebrităţile şi istorioarele „picante” sau dublat în perioada Săptămînii Patimilor.
Din publicaţia „Săptămîna” chiar în pagina de titlu după ce intră „Languroasa Jessica Alba în război cu Playboy” editorialistul publicaţiei într-un limbaj uzat de mahala încearcă să ne demonstreze că „A doua venire se amînă”. Pe lîngă celelalte publicaţii aceasta se dovedeşte a fi mai practică dezbătînd subiecte ca de pildă „Omul, maşina şi drumul de sărbători”, „În Săptămîna Luminată nu se poate să nu avem lumină”, „Trusa medicală de sărbători” şi nelipsita rubrică de matrimoniale „Samarineanca”. Plus la aceasta, mai mult de jumătate din toată informaţiaîn ediţia din Săptămîna Patimilor, oferită de acest ziar este de natură distractivă. Cel mai grav este, însă, la pagina 13 unde „gratuit” se face publicitate unei vrăjitoare pe o jumătate de foaie.
„Timpul” de Paşti de data aceasta ne surprinde prin mulţimea articolelor pe teme religioase (în total vreo opt materiale). Nu am vrea să credem că acest efort publicistic se datorează doar perioadei pascale. Toate aceste intenţii bune de luat în seamă s-au lovit, însă, de publicitatea făcută la pagina 25 unui organism internaţional (UNFPA) care promovează genocidul atît în lume cît şi la noi în ţară avînd ca paravan acţiuni de prevenire a maladiilor sau de apărare ale aşa ziselor „drepturi” la perversiune. Ediţia „Timpul”-ui de pe 28 aprilie ne demonstrează că politica ziarului a rămas neschimbată asemănîndu-se foarte mult cu cea promovată de Jurnal de Chişinău: este prezentă şi aici „Evanghelia lui Iuda” şi recidivează în publicarea unui nou material de publicitate a UNFPA (Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie).
Ca şi în anul trecut „Fluxul” nu acordă decît prima pagină, acestei mari sărbători, pe care este reprezentată un colaj dintre o pictură murală, mai degrabă catolică, nişte ouă încondeiate într-un coş tradiţional românesc şi o lumînare împreună cu urarea „Paşte fericit!”. Atît, de la oficiosul Partidului numit, se pare, impropriu „Popular Creştin Democrat”. Exact în acelaşi mod se prezintă şi săptămînalul scriitorilor din Republica Moldova – „Literatura şi Arta”. Mai mult, nici pe pagina editorială, nici în altă parte nu este prezent simbolul Sfintei Cruci sau vreo icoană a Mîntuitorului în această perioadă încărcată de o semnificaţie profund religioasă pentru creştinii ortodocşi din ţara noastră. În afară de pastorala unui aşa zis „ierarh” eretic, în tot ziarul nu găsim absolut nimic despre cel mai mare eveniment al Creştinismului – Învierea Domnului. Este curios faptul cum un aşa mare apărător al aşa zisei „Mitropolii a Basarabiei” ca Nicolae Dabija, cu un unchi atît de credincios ( Arhim. Serafim Dabija), la care de nenumărate ori s-a referit să nu publice nici măcar un material despre Sfintele Paşti în acest răstimp. Se pare că pentru acesta s-au întors vremurile cînd nu îl recunoştea ca rudenie pe smeritul stareţ.
Mai evident ca niciodată, ultimele două publicaţii, adică „Flux” şi „Literatura şi Arta” se apropie destul de mult după stilul abordat de oficiosul partidului de guvernămînt. Pe prima pagină a „Comunistul”-ui în Vinerea Mare este expusă în mărime de o şchioapă figura celui ce întruchipează şi acum monstrul ateu care a încercat să distrugă Biserica Ortodoxă în urma căreia au murit milioane de persoane, unul dintre cei mai mari criminali din istoria umanităţii – V.I. Lenin. Liderii acestui partid nu au avut nici un pic de ruşine ca măcar în aceste zile sfinte să înceteze cu propaganda anticreştină.
Şi mai scandalos este faptul liderul acestei formaţiuni în Republica Moldova într-un mod fariseic şi deosebit de urît, după cum, de altfel, au remarcat mai multe publicaţii din ţară, după ce s-a închinat (pentru a cîta oară) idolului din Moldexpo în aceeaşi seara, efectiv, s-a băgat să dea credincioşilor, din mîinile Mitropolitului Moldovei, Focul Haric adus din Ierusalim pe calea aerului. Aceste acţiuni nu folosesc nici într-un caz la făurirea unei imagini benefice a preşedintelui Republicii Moldova -lucru pe care îl ştie, domnia sa, destul de bine. În acest context scopul acestor acţiuni este destul de clar – discreditarea Bisericii Ortodoxe din Moldova prin orice mijloace, inclusiv prin intervenţia din partea organelor politice de vîrf.
Este interesant de remarcat faptul că atît puterea cît şi organismele internaţionale pe care le sprijină au scopuri şi acţiuni concertate. Nemaivorbind că în Republica Moldova nu a mai rămas nimic, într-adevăr, de preţ se vrea şi înrobirea sufletelor oamenilor care abia ieşiţi din era sovietică se văd în situaţia cînd li se fură pînă şi credinţa strămoşească. Dacă nu se reuşeşte acest lucru atunci, prin felurite metode, indiferent de orientarea politică, forţele care preiau conducerea în Stat luptă în ascuns, iar uneori, chiar, pe faţă, împotriva Bisericii devenind anticreştine. În ultimii aproape nouăzeci de ani nu a existat nici măcar o excepţie în lume de la această regulă nici nu putem să credem că la noi ar fi altcumva.
Un sigur lucru ar mai trebui amnitit. De curînd am trecut de Paştile Blajinilor. În aceste zile am pomenit de toţi cei trecuţi din viaţă la cele veşnice: bunici, părinţi, prieteni, copii şi alte rudenii. Este un excelent prilej de a ne reaminti că viaţa omului este trecătoare, iar înainte se deschide veşnicia – viaţa de după moarte în care fiecare după faptele sale va nimeri în rai sau în iad.
Cale de mijloc nu există, domnilor politicieni! „Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.” (Matei 6, 24).
Notă: materialul de mai sus este originalul scris de autor.
Varianta modificată, fără știrea autorului, de redactorul șef al publicației ce urmează: http://moldovanoastra.md/index.php?view=viewarticle&articleid=2592
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu