Pe lîngă atacurile la adresa Ortodoxiei din partea cercurilor din afara bisericii (în cazul exorcizării din mănăstirea Tănacu) cele din interiorul Bisericii Ortodoxe Române agravează situaţia şi aşa complicată în care se află acum.
Anume în aceste momente de grea cumpănă, unii indivizi, din cadrul instituţiei bisericeşti se dedau la acţiuni ce contravin aşezămîntului Sfinţilor Părinţi. Prin aceste acţiuni se aduce un prejudiciu substanţial imaginii Bisericii Ortodoxe nu numai în România dar şi în întreaga lume. Astfel, în unele biserici, slujitorii altarului intenţionat scurtează sau modifică slujbele după bunul lor plac, încălcînd canonul 18 (care prevede că „vecernia trebuie să se facă întotdeauna”) sau canonul 29 (privind cinstirea Duminicii) al Sinodului al cincilea local din Laodiceea (343)[1]. Aceast fenomen se explică prin pătrunderea în interiorul societăţii noastre unor concepţii străine Ortodoxiei. Avem în vedere domeniul strict liturgic al respectării prescripţiilor bisericeşti.
Anume în aceste momente de grea cumpănă, unii indivizi, din cadrul instituţiei bisericeşti se dedau la acţiuni ce contravin aşezămîntului Sfinţilor Părinţi. Prin aceste acţiuni se aduce un prejudiciu substanţial imaginii Bisericii Ortodoxe nu numai în România dar şi în întreaga lume. Astfel, în unele biserici, slujitorii altarului intenţionat scurtează sau modifică slujbele după bunul lor plac, încălcînd canonul 18 (care prevede că „vecernia trebuie să se facă întotdeauna”) sau canonul 29 (privind cinstirea Duminicii) al Sinodului al cincilea local din Laodiceea (343)[1]. Aceast fenomen se explică prin pătrunderea în interiorul societăţii noastre unor concepţii străine Ortodoxiei. Avem în vedere domeniul strict liturgic al respectării prescripţiilor bisericeşti.