Mulţi se întreabă: de ce, s-a răspîndit atît de mult ideea potrivit căreia trăim „vremuri apocaliptice”? S-ar părea că nimic nu ne ameninţă într-aşa măsură ca să afirmăm, argumentat, aceste lucruri. Dar ne înşelăm.
O primă dovadă a afirmaţiilor marilor învăţători şi duhovnici ai ortodoxiei în acest sens este răspîndirea vertiginoasă a ereziilor şi sectelor aşa-zis „creştine”. Explicaţia este simplă Biserica întotdeauna a fost „o turmă – un singur păstor” ( Iezechiel 34). Sectele sînt acelea care vor să fărîmiţeze această unitate. Din latină “seco, secare, secui, sectus” înseamnă a divide, a despărţi, a detaşa. Aceeaşi explicaţie îl are şi numele “diavol” – a despărţi, a divide. Diavolul care este originea tuturor neînţelegerilor, fărîmiţărilor şi schismelor este pus în capul listei celor care încearcă să distrugă Biserica.
O primă dovadă a afirmaţiilor marilor învăţători şi duhovnici ai ortodoxiei în acest sens este răspîndirea vertiginoasă a ereziilor şi sectelor aşa-zis „creştine”. Explicaţia este simplă Biserica întotdeauna a fost „o turmă – un singur păstor” ( Iezechiel 34). Sectele sînt acelea care vor să fărîmiţeze această unitate. Din latină “seco, secare, secui, sectus” înseamnă a divide, a despărţi, a detaşa. Aceeaşi explicaţie îl are şi numele “diavol” – a despărţi, a divide. Diavolul care este originea tuturor neînţelegerilor, fărîmiţărilor şi schismelor este pus în capul listei celor care încearcă să distrugă Biserica.








